Marile tragedii istorice care au marcat lumea noastră si care amenintă si azi buna asezare a civilizatiei sunt, in mare parte, consecinta optimismului netemperat, lipsit de scrupule. Fascinatia intelectualilor si a oamenilor politici pentru idealism si utopie este expusă in acest tur de fortă eseistic unei analize riguroase; antidotul capătă forma valorilor consensuale, ale traditiei, la care s-a ajuns de-a lungul timpului prin sacrificiu si compromis. Ironia si iertarea sunt semnele pesimismului intelept, care ne poate salva de utopiile primejdioase, indemnandu-ne spre ceea ce este poate singurul progres care ne e ingăduit – să devenim mai buni si mai lucizi.
Ganditorii de stanga si de dreapta deopotrivă ar trebui să fie recunoscători că un astfel de om s-a aplecat asupra problemelor care ii preocupă. Iar filozofii ar trebui să se bucure că el abordează marile probleme ale zilei prin lentila lor. Cea mai insemnată contributie a lui Scruton este, poate, că a intruchipat adevărul care ne arată că fără filozofie nu suntem nimic.