Traducere de Luminița Ciocan
Compoziția este un element esențial în artele vizuale, ea organizând formele într-o structură coerentă, adecvată conținutului. În încercarea de a găsi cheia compoziției perfecte, artiștii recurg adesea la reguli empirice, iar matematicienii caută formule care să definească relațiile spațiale ideale dintre forme. Rudolf Arnheim apelează la numeroase exemple din pictură, sculptură și arhitectură pentru a ne arăta cum este organizată forma vizuală în artă. De la mandalele japoneze, picturile renascentiste cu caracter religios și sculpturile lui Michelangelo, până la Vila Savoye a lui Le Corbusier sau biserica lui Michelucci de pe Autostrada Soarelui, analizele sale demonstrează că există o schemă compozițională comună lucrărilor de artă vizuală din toate epocile și că acesta ar putea fi secretul unei opere de artă memorabile.
Din cuprins
- Două sisteme spațiale
- Centrii și rivalii lor
- Privitorul ca punct central
- Limite și încadrări
- Tondo și pătrat
- Centrii ca pivoți
- Centrii ca divizori
- Volume și puncte nodale
- Spațiul în adâncime
- Centri și rețele în construcții
Rudolf ARNHEIM a fost profesor emerit de psihologia artei la Universitatea Harvard. Dintre volumele publicate amintim: Film as Art (University of California Press, 1957), Visual Thinking (University of California Press, 1959), The Dynamics of Architectural Forms (University of California Press, 1977) şi The Split and the Structure: Twenty-Eight Essays (University of California Press, 1996). De acelaşi autor, la Editura Polirom a mai apărut Forţa centrului vizual. Un studiu al compoziţiei în artele vizuale (2012).