In Moscova secolului al XVII-lea, Patriarhul Nikon a reconstituit Orasul Sfant al Ierusalimului pe pămant rusesc si i-a poruncit unui regizor să pună in scenă cele mai importante evenimente din Noul Testament, pentru a grăbi astfel cea de-a Doua Venire a lui Cristos.
Actorii sunt insă alesi dintre tăranii simpli, neinstruiti, si nimănui nu-i este ingăduit să joace rolul Mantuitorului. Anii trec fără ca Mesia să apară, actorii sunt persecutati, arestati, exilati si, in cele din urmă, copiii lor le preiau rolurile. In mod absurd sau poate revelator, repetitiile continuă, iar credinta oamenilor rămane nestirbită. Romanul se concretizează, astfel, intr-o reflectie uluitoare asupra artei, istoriei, religiei si identitătii nationale.