Naraţiunile din Iarna bărbaţilor afirmă un artist al stilului multivalent. Exista aproape tot timpul la Bănulescu sugestia unei realităţi de dincolo de text, a unui strat secund de semnificaţii către care suntem conduşi prin revelări treptate. O imprejurare, un gest, uneori numai un cuvant trezesc serii de asociaţii care incarcă faptele cu sensuri neghicite la primul contact, iar punerea lor in valoare se face cu o subtilă tehnică a filtrării efectelor. In jurul prezenţelor umane, al fiinţelor, ca şi al obiectelor, se instalează in povestirile lui Bănulescu un fel de halou, de irizare specială a luminii producătoare de reflexe nu o dată ciudate şi neliniştitoare. [...]
Pană la urmă, pentru cititorul operei bănulesciene intregi, rezultă imaginea impunătoare a unei lumi, o lume unicat, ale cărei structuri se imbină. Este lumea creată de un mare scriitor al timpului nostru, lumea in care el stăpaneşte in chip absolut, cu inalienabile prerogative de suveranitate literară. GABRIEL DIMISIANU
