"Pornind de la istorie, mă reintorc la istorie după o lungă peregrinare prin lumi imaginare. Atunci cand m-am lăsat sedus de istoria imaginarului, nu am inclus pentru inceput şi istoria printre domeniile susceptibile de a fi interpretate tot prin imaginar. M-au preocupat mai intai ficţiunile cosmice, apoi impresionantul arsenal al «sfarşitului lumii». M-am oprit asupra experimentului comunist, văzut ca mitologie ştiinţifică materializată. Am urmărit gama plăsmuirilor biologice, regulile potrivit cărora sunt inventaţi «oameni diferiţi» sau devin «diferiţi» oameni ca oricare alţii. Aceste drumuri prin imaginar m-au pus in faţa unor permanenţe ale spiritului uman, in faţa, de fapt, a unui adevăr simplu, atat de simplu, incat aproape nu-l mai luăm in seamă: acela că totul trece prin mintea noastră, prin imaginaţia noastră, de la cea mai sumară reprezentare pană la cele mai savante alcătuiri. Ce altă sursă ar putea să existe? Iar ceea ce imaginăm nu este niciodată gratuit. Nu există ficţiune lipsită de sens. Pană şi pe planetele cele mai indepărtate proiectăm speranţele, prejudecăţile şi iluziile noastre, ideologiile noastre, preocupările noastre curente.
Cu atat mai mult in istorie, mijloc privilegiat de exprimare a conştiinţei colective. Istoria este şi ea o construcţie intelectuală, nu un dat obiectiv. A sosit momentul să mă aplec asupra ei, incercand să o aliniez la ceea ce mi se pare a fi un sistem global de interpretare. Istoria imaginarului nu poate lăsa in afară imaginarul istoric. Cercul este astfel inchis.“ — LUCIAN BOIA
