In duminicile de vara cu cer albastru si parfum de salcam, spectrul razboiului nu ne impiedica sa ne sculam tarziu. Cand Maria, servitoarea proprietarului Theodorescu, termina de stropit cu apa rece pietrisul de pe alei si asfaltul trotuarelor fierbinti, usile incepeau sa se deschida incet-incet, invitand parfumul pamantului reavan sa intre in case.
Recomandari
Este interesant să afli că poți debuta ca scriitor la optzeci și ceva de ani, să scrii în limba franceză, cînd limba ta maternă, mai bine zis limbile materne, sînt româna și ebraica, iar cartea să figureze pe lista celor zece volume de debut alese pentru Premiul Stanislas. Este, pe scurt, povestea carierei literare a lui Dov Hoenig, născut în România, ajuns în Israel, apoi în Franța, sau poate a începutului acestei cariere, deoarece romanul Strada Triumfului, apărut acum în traducere românească la Editura Hasefer, acoperă doar copilăria și adolescența personajului. Se încheie cu momentul în care eroul cărții este pe cale să debarce în Israel, după ce a petrecut o perioadă destul de lungă într-un lagăr din Cipru, acolo unde britanicii îi trimiteau pe emigranții ilegali care voiau să ajungă în Palestina înainte de declarația de independență din 1948 a Statului evreu.
La apariția cărții la Editura „Robert Laffont“, în 2018, Dov Hoenig a acordat un interviu chiar revistei Observator cultural și a explicat motivele care l-au determinat să scrie acest roman care, spune el, nu este strict o autobiografie, dar în care a folosit multe elemente din viața sa și a părinților săi, cărora a dorit să le dedice cartea. „Voința de a‑i scoate din anonimat pe părinții mei a constituit unul dintre factorii principali care m‑au împins să scriu această carte. Au fost oameni simpli, fără prea multă cultură, dar plini de bunătate, cinstiți și curajoși“, a spus el în interviul amintit.
Recomandari
