"De-a lungul strazii Venlo [in original Entlang der Venloer Straße] este titlul unei carti de dimensiuni prietenoase, cu o coperta sugestiva, destinata parca cititorului-voiajor care isi petrece, citind, calatoria cu trenul sau cu tramvaiul. Atata doar ca in cazul de fata cartea este vehicolul care-l ia la drum pe cititorul incalecat, alaturi de autor, pe bicicleta pe care pedaleaza zilnic catre cabinetul sau medical de pe strada Venlo din Köln. Curand se dovedeste ca strada Venlo nu strabate doar orasul Köln, ci se ramifica pe cararile memoriei, avand destinatii din cele mai diferite, din Banat si pana la New York, dar si o statie constanta de imbarcare si popas: Aradul natal al lui Peter Rosenthal, scaldat de Mures si populat cu personajele copilariei, precum si o alta – de destinatie – Kölnul de pe malul Rinului care, uneori, se confunda cu Muresul. Romanul alcatuit dintr-o succesiune de scrisori – nu stim daca ele au fost expediate vreodata – avand ca destinatar un bun prieten din copilarie, plecat si el din Aradul natal, la Ierusalim, pentru a se dedica studiului Talmudului si caligrafierii literelor din sulurile Torei si ale celor ferecate in mezuzele fixate pe usorul caselor evreiesti. Insiruirea scrisorilor care contin franturi de amintiri, crampeie de destainuiri, indoieli si reflexii, recompune imaginea launtrica a omului dezradacinat sau, mai degraba, cu altfel de radacini: "Radacinile noastre nu ne leaga de pamant. Eu ma simt mai aproape de aerul pe care-l respir. Amintirile mele au o viata proprie si se imbina cu viata mea cotidiana din Köln, precum aerul dintr-o Rasuflare (Atemvende, volum de Paul Celan). Cititorul, calator pe seaua bicicletei lui Peter Rosenthal, intalneste personaje fascinante din Aradul epocii comuniste (precum tanti Hanna, supravietuitoarea de la Auschwitz care le preda istoria artei celor doi prieteni, elevi in clasele primare, vecinii din vechiul palat aradean locuit de-a valma, la comun) dar si pacientii de diverse natii si religii, traitori in Kölnul zilelor noastre, insa ancorati in tarile lor de origine, unde se duc an de an in concediu si revin cu suveniruri pentru medicul lor care ii intelege chiar daca vorbesc o germana amestecata cu cuvintele limbii lor materne (sarba, romana sau maghiara) sau "tac in limbi diferite”
