„In romanele lui Murakami nu exista chimono, bonsai si tatami. Proza lui e strabatuta de o mare admiratie pentru cultura occidentala, mai ales cultura pop americana din anii ’50-’60. Lasind la o parte numele unor locuri, ale unor mincaruri, personajele sale ar putea foarte bine sa traiasca in Santa Monica… Produse ale unei culturi prospere, rafinate, manifesta un soi curios de ennui american si se pling intruna de vietile lor superficiale si materialiste.” (Los Angeles Times)
„Disparitii misterioase si tristeti la fel de inexplicabile, chiar si nebunie – asa arata sumbrul peisaj psihologic in care Haruki Murakami isi asaza romanele. Geografic, e vorba despre Tokyo, insa ar putea fi oricare dintre orasele vaste, nemiloase ale lumii, unde oamenii se pierd precum lacrimile in ploaie.” (The Economist)
„Pentru Murakami, adevarul se afla in afara lumii organizate de vorbire. Romanele lui subliniaza adesea valoarea muzicii ca antidot la ingustimea cuvintelor. Muzica ancoreaza lumile personajelor sale, dar le si ilumineaza, iar discografia cuprinsa in scrierile lui este o cheie de interpretare.” (The Times Literary Supplement)