Mare parte dintre asa-zisii germanofili erau animati mai curand de teama de Rusia decat de atasamentul fată de Puterile Centrale. Această rusofobie, alimentată de istoria familiei si a tinutului de bastină, este fătisă in atitudinea lui Lupu Kostaki, boierul moldovean numit de guvern la carma Ministerului de Interne pentru perioada ocupatiei. De pe pozitia de «gerant», obiectivul său era să netezească raporturile cu autoritătile militare străine si să asigure subzistenta locuitorilor din teritoriul ocupat. In schimb, după incheierea războiului a fost acuzat de colaborare cu inamicul. Fireste că Lupu Kostaki a colaborat cu autoritătile de ocupatie, intre anumite limite: in fond, de aceea fusese lăsat la Bucuresti, in virtutea strălucitei sale cariere in administratie. El vedea in coabitare singura solutie pentru a salva populatia civilă rămasă in teritoriul ocupat si chiar pentru a evita dezintegrarea tării. Rămane de stabilit dacă publicarea, un secol mai tarziu, a memoriilor lui Lupu Kostaki ii va face sau nu dreptate.