Pascal Bentoiu este bine-cunoscut in calitate de compozitor, muzicolog şi expert internaţional in creaţia enesciană. Mai puţin cunoscută e vasta lui cultură in alte domenii decat cel muzical. Ştia, de pildă, ca nimeni altul istorie. Iar la istoria Romaniei din ultimul secol a fost in bună parte martor.
Această preţioasă istorie trăită este redată in cateva scrisori trimise fiicei sale, Ioana, stabilită in Elveţia. Evocarea incepe cu anii copilăriei, 1933−1937, de a căror atmosferă autorul işi aduce atat de bine aminte, parcurge dramele şi victoriile celui de-al Doilea Război Mondial, se opreşte in detaliu asupra sovietizării ţării şi perioadei comuniste, ajunge in 1989 şi in anii 1990. E o istorie decantată, esenţializată, uşor de inţeles. Comentariile din marginea faptelor povestite respiră inteligenţă, luciditate, echilibru. Scrisorile pentru Ioana ar putea deveni un excelent manual pentru tinerii (şi mai puţin tinerii) din vremea noastră.
Poate că editoarea s-a gandit la acelaşi lucru. "Dragă Tata“, scrie Ioana Bentoiu la inceputul acestui volum, "…intr-un tarziu ai fost de acord să-mi scrii, la cererea mea insistentă, ca să nu uit. Capacitatea ta de analiză, dublată de o memorie care dădea rareori gres, mi-a sintetizat istoria acelor ani atat de limpede, incat am vrut neapărat să impărtăşesc si cu altii claritatea gandirii tale, fără nici un pic de afectare sau de pretentie intelectualizantă — lucru care ni s-ar fi părut tuturor odios. Iti multumesc că ai stiut să nu uiti si că m-ai făcut să inteleg, amănuntit si colorat, in ce fel prezentul nu poate fi o surpriză dacă acceptăm să privim trecutul cu ochii larg deschisi“.