Pornind de la William Shakespeare şi ajungand pană la Thomas Pynchon, Viaţa secretă a marilor scriitori ne prezintă o serie de portrete scandaloase şi necenzurate ale scriitorilor celebri, incercand să abordeze toate intrebările dificile pe care profesorii de liceu se tem să le pună: Care-i treaba cu Lewis Carroll şi fetiţele? E adevărat că J. D. Salinger isi bea propria urină? Cu cate femei ‒ şi bărbaţi – s-a culcat, de fapt, Lord Byron? Şi cum se face că lui Mark Twain nu-i plăceau copiii?Cartea a apărut la editura ART si cuprinde povestile a 41 de scriitori celebri, in ordinea cronologică a venirii lor pe lume, si o multime de anecdote si picanterii despre acestia care pe mine m-au distrat copios. M-am delectat cu vreo 3-4 povesti in zilele mai aglomerate si am profitat de un luni lenes pentru a da gata ce imi mai rămăsese din ea – vreo 18 povesti. La drept vorbind, dacă traversezi o perioadă mai aglomerată, Viata secretă a marilor scriitori poate să fie cartea aia de pe noptieră care iti tine companie in fiecare seară inainte de culcare, dar e in acelasi timp si genul de lectură care se tine scai de cititor si pe care e tare greu să o lasi din mană dacă timpul e amabil cu tine. Pentru mine a fost si una, si alta.
Viata secretă a marilor scriitori a fost genul de carte despre care nu am avut niciun dubiu că imi va plăcea. M-a atras mai intai prin titlul sugestiv, apoi prin coperta colorată si indrăzneată, iar in final prin textele pline de spirit si ilustratiile reusite. Trebuie să recunosc că, atunci cand am inchis cartea, m-am simtit ceva mai documentată si mi-am zis că dacă profesorii ar sti să impacheteze informatia in felul in care a făcut-o Robert Schnakenberg probabil că elevii ar fi mai interesati să stea la orele de romană ori să frecventeze biblioteca.