"Incă o dată imi dau seama că rămanerea mea aici m-a ferit de-o aproape certă sinucidere intelectuală şi psihologică, dacă nu chiar fizică. Dar, «rămanand», n-am optat pentru un alt fel de sinucidere?“ (Matei CALINESCU)
"Un fel de jurnal acoperă răstimpul unei adanci prefaceri sufleteşti: perioada adoptării exilului şi cea a adaptării la el. Matei care intră in acest jurnal este diferit de Matei care iese. Nu doar cetăţenia americană, stabilitatea profesională şi crescanda recunoaştere academică ii separă pe cei doi Matei. Modificarea e mai adancă şi, din acest motiv, ea poate furniza percepţiei noastre amorţite de conformism un foarte fin instrument de evaluare a lumilor pe care cele două voci (identităti) le articulează şi din care se hrănesc. Cele două identităţi, adaugă autorul jurnalului, sunt separate şi de spaţiu, şi de istorie, şi de cronologie: prima este cea pe care o ignoră americanii, a doua este cea pe care o ignoră romanii. Iar intre ele stă «neclintita limbă» a exilului, care pentru Matei Călinescu a fost jupuire de viu.“ (Horia-Roman PATAPIEVICI)