Jurnalul său înregistrează pas cu pas semnele unei istorii care a luat-o razna, de la micile și marile lașități cotidiene până la spectacolul înfricoșător al mulțimilor halucinate care urlă pe stadioane numele lui Hitler.
Recomandari
In 1935-1936, Denis de Rougemont acceptă un post de lector de literatură franceză la Frankfurt, nu in ultimul rand din dorinta de a fi martor al istoriei, in deplină cunostintă de cauză. Jurnalul său inregistrează pas cu pas semnele unei istorii care a luat-o razna, de la micile si marile lasităti cotidiene pană la spectacolul infricosător al multimilor halucinate care urlă pe stadioane numele lui Hitler. "Iată insă că se ridică un vuiet ca de maree, de-afară se aud trompete. Reflectoarele se sting in sală, in timp ce pe tavan se aprind săgeti luminoase indreptate către o usă aflată la nivelul primei galerii. O lumină de reflector dezvăluie in prag un bărbat scund, imbrăcat in brun, cu capul gol, cu un zambet extatic. Patruzeci de mii de oameni, patruzeci de mii de brate s-au ridicat ca unul singur. Bărbatul inaintează foarte incet, salutand cu un gest molcom, episcopal, in asurzitoare urlete ritmate: heil! (In scurtă vreme nu mai aud decat urletele răgusite ale vecinilor mei pe un fond de furtună si de răpăieli inăbusite.) Inaintează pas cu pas, primeste omagiul, de-a lungul pasarelei ce duce la tribună. Timp de sase minute, foarte mult. Nimeni nu-si poate da seama că tin mainile in buzunar: stau toti drepti, nemiscati, si urlă in acelasi ritm, cu ochii tintă pe acel punct luminos, acel chip cu zambetul extatic, iar lacrimile curg pe fete, in intuneric.“ (DENIS DE ROUGEMONT)
Recomandari
