Caietele lui Paul Valery reprezintă un impresionant monument de gandire vie, un jurnal de reflectii in care autorul isi nota cu religiozitate, aproape zilnic, intre orele patru si opt dimineata, meditatiile sale asupra problemei care l-a preocupat pană la sfarsitul vietii: aceea de a afla care este substratul gandirii umane, care sunt mecanismele functionării mentale, posibilitătile si limitele intelectului. "Ce poate omul?“ – se intreabă statornic domnul Teste.Efortul de a se defini pe sine, de a medita asupra propriilor operatii mentale a fost considerat de Valery drept cunoastere autentică. Dar a se cunoaste nu inseamnă a cunoaste; sau, mai curand, nu este decat o varietate de cunoastere. Intotdeauna Valery a confundat cunoasterea cu clarviziunea. Mai mult, vointa de a fi clarvăzător, de a fi inuman de lucid, se insoteste la el cu un orgoliu abia ascuns: se cunoaste si se admiră pentru faptul că se cunoaste.