Cand Dumnezeu este interzis, tot răul este permis! Este permisă pană si desfiintarea omului prin confiscarea sufletului său. A.N. Kirillov (personajul lui F.M. Dostoievski din "Demonii”) este chinuit si stăpanit de o singură obsesie: detronarea lui Dumnezeu-omul prin omul-Dumnezeu. "Prin sinucidere il sfidezi pe Creator si devii tu insuti Dumnezeu! Dacă nu există Dumnezeu, atunci eu sunt Dumnezeu!” Fără Dumnezeu, Soarele se intunecă si peste lume stăpaneste Umbra Rosie; ciudat, ea vine chiar de la Răsărit. Sub această umbră rece nu exista decat alb si negru (fără nuante). Ori da, ori ba. Doar umbră, fără lumina. Doar Infern fără Rai. Doar vorbe fără adevăr. Doar vorbire fără rostire. Proprietatea este o anomalie burgheză! Proprietatea se confiscă. Egalizare prin sărăcire. Dar, se confiscă si credinta. Iubirea este interzisă. Ura este "calea spre cele mai inalte culmi”. Se poate trăi oare si fără Cer si fără Pămant? Fără nicun reazem? Ce credeti? "Dante a descris Infernul. Comunistii l-au făcut!” (Ion Ratiu)
