Jurnalul esential al Monicăi Lovinescu reprezintă o selectie făcută cu mult discernămant si cu mană sigură de Cristina Cioabă, din toate cele sapte jurnale scrise intre 1981 si 2002. Ceea ce ni se oferă acum este un concentrat de viată, asemenea esentelor de parfum greu de uitat. Si este, in acelasi timp, un prilej de recitire nu numai a unor insemnări zilnice, ci a intregii noastre istorii din acea perioadă.Redus la miez, decojit de redundante si de fraze-parazit, jurnalul Monicăi Lovinescu pune in lumină, ca oglinzile venetiene, faimoase pentru claritatea lor, un om fără ascunzisuri, frumos si curat. Nici o minciună – nici măcar acele benigne fraze neadevărate cu care avem obiceiul să ne consolăm uneori pe noi insine – nu incape in aceste pagini. Autoarea a avut, ca putini altii, vocatia si, mai ales, vitejia luciditătii si a adevărului. Ceea ce nu inseamnă că nu s-a inselat, că n-a fost păcălită de destule ori, ci doar că, oricat efort i-ar fi cerut, corecta mereu imaginea oamenilor si a lumii, in căutarea celei reale: o calitate umană si in acelasi timp o "deformatie“ profesională de jurnalist corect, de om constient că a vorbi la microfon nu e un premiu, ci o teribilă responsabilitate.