Dana Dumitriu era o fire funciar lirică. Nu povestirea, epicul o pasionau, ci vibrația aerului moral și psihologic din jurul întâmplărilor, aura de pe creștetul personajelor.
"Vremea devoră si ceea ce am fost, si ceea ce am fi putut fi." Dana Dumitriu, Printul Ghica "Dana Dumitriu era o fire funciar lirică. Nu povestirea, epicul o pasionau, ci vibratia aerului moral si psihologic din jurul intamplărilor, aura de pe crestetul personajelor. Moralmente, era inclinată spre sfintenie. Vitalitatea din ea o determina să nu ocolească (si să judece!) murdăriile din om. Avea o enormă capacitate de a intelege: chiar si ce e josnic. Dacă ar fi scris ca Mariana Alcoforado, ar fi arătat aceeasi ingăduintă pentru călugărită si pentru prostituată, pentru puritatea vietii din mănăstire si pentru nevoia de a evada din ea, in aventură si sexualitate.“ Nicolae Manolescu Acest titlu a apărut in colectia Monografii la Cartea Romanească la Cartea Romanească Editie revizuita Cu o postfată de Nicolae Manolescu
