#1 New York Times Bestseller
Nevoită să-și îngrijească părinții foarte bătrâni și să se ocupe de diverse probleme administrative, Roz se găsește pusă în tot felul de situații copleșitoare, în timp ce-și amintește diverse întâmplări care i-au marcat copilăria și adolescența. Mama foarte autoritară, care i-a repetat mereu că „nu-i o prietenă”, și tatăl măcinat de angoase ajung responsabilitatea fiicei, care analizează acum la rece dinamica familiei, cuidățeniile, lucrurile care au deranjat-o sau întristat-o de-a lungul timpului.
Dragostea, teama, disprețul, mila, frustrarea, tandrețea răzbat din fiecare pagină a acestei istorii personale de o sinceritate dureroasă, din care nu lipsește însă și o doză sănătoasă de umor.
După mai bine de unsprezece ani în care nu și-a vizitat părinții, Roz le trece pragul din nou. Dă peste același apartament ticsit de lucruri inutile, însă părinții ei sunt mai bătrâni, cu mai multe probleme și parcă și mai încăpățânați. Cei doi sunt trecuți de nouăzeci de ani, așa că drumul lor se apropie de sfârșit, însă ultimii ani se dovedesc a fi mai lenți decât cei trei și-ar fi închipuit.
Un lucru interesant la acest volum este că nu este doar bandă desenată, ci o combinație între comics, text normal și fotografii. Împreună redau cele mai importante momente ale vieții naratoarei, ai cărei părinți sunt cum nu se poate mai diferiți unul față de celălalt. Mama e autoritară, iar tatăl anxios, așa că fata este prinsă mereu la mijloc, sau, mai bine zis, în afara lor. Niciodată nu a avut parte de relația mamă-fiică plină de iubire și înțelegere, nici de relația tată-fiică ocrotitoare și glumeață, ci de o relație părinți-fiică formală, de care toți s-au bucurat pe tăcute că s-a rărit în vizite atunci când Roz a plecat la facultate la șaisprezece ani.