Douasprezece fiice de imparat strica noapte de noapte douasprezece perechi de conduri de aur. Disperat, tatal lor fagaduieste ca-i va da o printesa de sotie celui care va lamuri misterul. Si astfel, zece printi stau de straja zece nopti la rand si dispar fara urma. In dimineata celei de-a unsprezecea zile, un tanar cu capul in nori bate la poarta castelului...
Fara a repeta greselile multor adaptari mediocre in banda desenata, excesiv de pretioase cu materialul sursa, Surducan nu se indeparteaza de spiritul pasajului. Dar ceea ce la Ispirescu e o insiruire de evenimente, aici este comprimat intr-o singura scena. Mai mult sau mai putin aceeasi informatie ajunge sa fie redata printr-o suma de mijloace, multe dintre ele confundandu-se cu regia si scenografia. - Alin Rautoiu