Pippi Sosetica pe Marile Sudului - Astrid Lindgren | Arthur

Fiecare nouă carte cu invincibila Pippi Șosețica este motiv de sărbătoare. Pippi, fetița ștrengară cu părul ca morcovul, se îmbarcă pe corabia Zvăpăiata și pornește spre insula Kura-Kuredu, unde tatăl ei, Cioraplung, este rege. Nici vorbă să plece în noua aventură fără prietenii ei, Annika și Tommy. Mereu gata de acțiune, Pippi e foarte ocupată: explorează peșteri secrete, inventează jocuri cu perle rare pe post de bile, scoate din minți doi pirați puși pe furat și trimite la plimbare, cu coada între picioare, un rechin care s-a crezut prea viteaz.

Citate:

„ — Dacă auzi un copil alb plângând, să fii sigur c‑a ars școala sau că au vacanță pentru curățenie generală ori că doamna învățătoare a uitat să le dea teme la multiplicățire. Și nu vreți să știți cum e când vine vacanța de vară. Un plânset și‑o jale, de‑ajungi să‑ți dorești mai bine să fii mort decât să‑i mai auzi! Ochi uscat nu vezi când se închide poarta școlii peste vară. Toți copiii mărșăluiesc spre casă îngânând cântece de jale și suspinând cu sughițuri că n‑o să mai aibă parte de multiplicățire luni de zile. Da, e o jale fără seamăn! încheie Pippi, oftând din rărunchi.“

„ — Călătoria asta e o adevărată cură de frumusețe pentru mine, spuse ea mulțumită. Sunt mai pistruiată și mai frumoasă decât oricând. Dac‑o țin tot așa, o s‑ajung de‑a dreptul irezistibilă!“

„Tușa Laura se întoarse spre doamna Settergren și spuse:

— Știi, ieri mi s‑a întâmplat ceva tare ciudat...
— Da’ nu poate fi mai ciudat decât ce mi s‑a întâmplat mie alaltăieri, o asigură Pippi. Mergeam cu trenul și, chiar când prinsese viteza maximă, o vacă a intrat în zbor pe fereastră, cu o valiză mare agățată de coadă. S‑a așezat pe bancheta din fața mea și s‑a apucat să caute în „Mersul trenurilor“, să vadă când ajungem în Falköping. Cum tocmai mă pregăteam să mănânc un sendviș – aveam o grămadă cu mine, cu hering marinat și cârnat – m‑am gândit că i‑o fi și ei foame și am îmbiat‑o să ia.
Și vaca a luat unul cu hering și a început să molfăie. Pippi tăcu.
— Ciudat, într‑adevăr... spuse tușa Laura prietenoasă.
— Da, trebuie să cauți mult și bine să găsești o vacă mai ciudată! zise Pippi. Auzi, să ia un sendviș cu hering când erau atâtea cu cârnat!“