In vara toridă a anului 5654 – 1894, după calendarul iulian, tulburări de tot felul mătură cuprinsul intinsului Imperiu Rus, dar colonelul Piotr Novak, puternicul comandant al Ohranei din guberniile Grodno si Minsk, stie să recunoască fermentul adevăratelor revolutii. In Zona de Rezidentă, singurul teritoriu in care le e permis evreilor să locuiască, sunt insă alte ingrijorări, căci multi bărbati isi lasă in urmă familiile; pe unii ii atrage die goldene medina – New Yorkul, pe altii mirajul Palestinei, si sunt si dintre cei care se avantă nu tocmai departe, la Minsk sau la Kiev. Cand Zvi-Meir Speismann pleacă de acasă, sotia lui, Mende, se aruncă in apele raului Iaselda, dar scapă cu viată. Fanny Keismann, sora ei mai mică, hotărăste că hoinarul trebuie găsit si obligat să semneze un act de divort. Si fiindcă nimeni nu vrea să ia in serios o asemenea idee, porneste ea insăsi la drum. Din acest punct, romanul Fiica măcelarului se construieste asemenea unui basm invăluitor, plin de tensiune, iar eroina lui ad-hoc intreprinde o călătorie nemaigandită, o adevărată odisee feminină, in care, pană la urmă, poate că dusmanul ei cel mai aprig va fi imblanzit.
