Recomandari
„Adolescentul" ilustrează perfect avântul vizionar dostoievskian. Arkadi Dolgoruki, protagonistul-narator al romanului lui Dostoievski, este fiul ilegitim al unui latifundiar controversat și risipitor. Proaspăt ieșit din adolescență, mustind de idei care-i trădează ambiția de a deveni un om faimos și bogat, Arkadi este prins între dorința de a expune faptele reprobabile ale tatălui său și dorința de a-i câștiga afecțiunea. Înflăcărat de ideea unei comuniuni cu acesta, pleacă la Sankt Petersburg să îți întâlnească tatăl, dar lucrurile se complică și mai mult când tatăl și fiul se îndrăgostesc de aceeași femeie și devin rivali în câștigarea afecțiunii acesteia. „Adolescentul ilustrează perfect o erupţie originală de imagini, avântul vizionar dostoievskian. Este o viziune care depăşeşte cadrul vieţii ruseşti, ţintind spre universalitate." - Jacques Catteau „Spre deosebire de alţi romancieri, Dostoievski nu este interesat de o «unică viziune», ci prezintă situaţia sub forma unei suite de unghiuri foarte diferite. Din acest motiv romanele sale sunt extrem de dramatice, sunt romane de idei, în care punctele de vedere conflictuale şi personajele se dezvoltă adesea într-un crescendo insuportabil." - Mihail Bahtin „În spatele narațiunii despre tânărul Arkadi, «ideea» lui, tatăl și familia lui, tulburarea, speranțele, umilirile și descoperirile lui, stau la pândă tot felul de personaje coborâte parcă din tablourile lui Pieter Bruegel cel Bătrân, personaje de toate vârstele și din toate mediile sociale, pe care Dostoievski le folosește pentru a prezenta o imagine panoramică a dezastrului înconjurător.” Andrew R. MacAndrew, University of Virginia
„Adolescentul este cel mai captivant roman al lui Dostoievski.“ - Konstantin Mochulsky, autor al cărții Dostoievski: Viața și opera ”Când privim viața de departe, cu ochi pierduți, schilodiți și sfâșiați de nefericire, incapabili de a mai înțelege viața cu toată cruzimea ei sălbatică și frumoasă și nemaidorind nimic de la ea, abia atunci suntem deschiși muzicii acestui autor magnific și terifiant. Abia atunci încetăm să mai fim simpli privitori de pe margine, epicurieni și judecători; devenim creaturi printre toți sărmanii demni de milă ai creației lui Dostoievski...” - Hermann Hesse
Cinci scurte citate care te-ar putea interesa:
Doream să aflu adevărul, cum îşi doreşte un om lihnit de foame un codru de pâine.
Să‑ţi iubeşti aproapele, fără să‑l dispreţuieşti, e cu neputinţă. După mine, incapacitatea fizică de a‑şi iubi aproapele e în firea omului.
Îmi aduc foarte bine aminte că în unele clipe eram pe deplin conştient de absurditatea unei hotărâri, şi, totuşi, treceam numaidecât la îndeplinirea ei. Da, în noaptea aceea eram aproape de crimă şi numai din întâmplare n‑am săvârşit‑o.
După părerea mea, un călău îşi iubeşte victima; cel puţin nu e cu neputinţă s‑o iubească. Eu, bunăoară, îmi iubesc duşmanul şi în ce o priveşte, de pildă, îmi place grozav că e atât de frumoasă.
Deodată, am prins‑o de mâini şi la atingerea lor m‑a trecut un fior dureros. Apoi, mi‑am apropiat buzele de gura ei impertinentă, provocator de roşie, care tremura de râs şi părea să mă îmbie.
Recomandari
