Trupul lui a fost uns cu mir şi acoperit cu sărutări. Iar anii care au trecut apoi au acoperit amintirea sa. Insula pe care o iubise a rămas nelocuită... Dar jertfelnicul tăcut al Bisericii Sfantului Pantelimon păstrează in el, precum sfintele moaşte ale mucenicilor pe care era intemeiat, lacrimile părintelui. Le păzeşte cu dăruire, strigandu-le credincioşilor:
"Pomeniţi-l!”
Părintele Hrisant Katsoulogiannakis a fost ultimul preot din Insula Spinalonga. S-a născut in anul 1893 şi a fost tuns in monahism in 1911, la Mănăstirea Toplu din Sitia. Mai tarziu a mers la Mănăstirea Faneromeni din Ierapetra. De acolo a plecat voluntar la Spinalonga in anul 1947, unde a slujit pană la inchiderea azilului de leproşi, in anul 1957. După aceea a rămas in Spinalonga singur vreme de cinci ani, pentru a ingriji mormintele leproşilor şi pentru a le săvarşi Trisaghionul. S-a intors la Mănăstirea Toplu din motive de sănătate. A adormit intru Domnul in anul 1972. I s-a dus, pe drept, faima de sfant.
Epameinondas Remoundakis, numit şi "arhanghelul din Spinalonga”, este al doilea personaj real al cărţii.
Prin intermediul romanului, Maria Pastourmadzis reinvie patimile şi suferinţele interminabile ale locuitorilor Insulei Spinalonga şi zugrăveşte singura putere care invinge durerea omenească: Iubirea care urcă pană pe Cruce.
