Importanţa cruciadelor nu poate fi negată. Prin ele, două civilizaţii si culturi diferite, occidentală si orientală, s-au intalnit sub o formă violentă, insă acest lucru nu le-a impiedicat să se influenţeze involuntar.
Cruciada ne dezvăluie intregul mecanism de gandire al europeanului, spiritul omului medieval, universul său intim. Nu putem vorbi despre o simplă expansiune a feudalilor apuseni in Mediterana, ci de impactul complex al intalnirii dintre societăţile bizantină, occidentală si islamică. Istoria acestor confruntări ne descoperă, pe langă istoria unor fapte de arme, si anumite mentalităţi, conceptii despre viaţă si moarte, obiceiuri, rodul convietuirii si disensiunilor unei lumi indepărtate de noi, care, toate incadrate, conduc spre un proces istoric susceptibil de noi interpretări. Analizarea si recitirea istoriei cruciadelor poate risipi multe semne de intrebare si oferi multe lectii utile, acesta fiind scopul lucrării de fată.
In contextul mondializării, al globalizării, al violentelor acestui inceput de secol XXI, deciziile intarziate ale unor lideri europeni pot fi si produsul universalizării Europei. Cultura sa materială s-a impregnat cu tot felul de influente, multe din lumea musulmană. A defini o identitate europeană care să nu tină cont de multiplicitatea componentelor sale este la fel de riscant ca si definirea unui musulman separat de restul lumii. Solutiile acestei noi cruciade, exprimate in zilele noastre sub forma jihadului, nu trebuie să uite o realitate a acestor timpuri: in Europa există o parte musulmană, cum in fiecare musulman, o parte de Europă. De aceea, violenta pe care credem că o indreptăm spre celălalt, poate fi, de fapt, manifestată chiar impotriva propriei persoane.
