Your cart
Nu mai sunt produse in cosul tau
Cei dintai oameni au fost alungati din rai prin inselăciunea si ispitirea diavolului, biruiti fiind de mandrie: "Veti fi a Dumnezeu!" (Facerea 3, 5). Satana insusi fusese aruncat din cer tot din pricina mandriei. Amăgit de slava desartă si inăltarea de sine, omul a căzut astfel tot mai mult, fiind nevoie ca Insusi Fiul lui Dumnezeu să Se pogoare, din iubire, pe pămant spre a-l răscumpăra.
""Dumnezeu celor mandri" - după cum ne invată Scriptura - "le stă impotrivă" (Iacov 4, 6). Oamenii acestui veac nu doar că nu recunosc mandria ca păcat, ci o socotesc chiar virtute, batjocorind nu inăltarea cea satanică, ci smerenia.
Cartea de fată descoperă cititorului zilelor noastre o cale practică de dobandire a evlaviei si a harului dumnezeiesc, prin indepărtarea de mandrie si prin apropierea - pe care o aduce tocmai smerenia - de Cel ce S-a pogorat din cer pentru a noastră mantuire...