Trăind in cuviosie si sfintenie, Sfantul Arsenie Capadocianul si‑a jertfit linistea vietuirii monahale pentru a veni mai intai la Fárasa, unde mai bine de 50 de ani a sfintit, invătat si intărit in credintă poporul ortodox din acele locuri, ca, mai apoi, desi la varstă inaintată (avea 80 de ani), să‑l călăuzească, asemenea unui alt Moise, pe calea pribegiei, spre tăramurile unei alte patrii, de unde, la 24 noiembrie 1924, avea să se mute la Domnul.
La interventia sa minunată, nu doar Cuviosul Paisie, originar din aceleasi locuri cu Sfantul Arsenie si botezat chiar de el acolo, i‑a alcătuit spre sfarsitul secolului trecut biografia, ci si cel ce a trudit la aparitia cărtii de fată a izbutit, aproape după un secol, să descopere unul dintre manuscrisele, in dialectul farasiót, ale Sfantului Arsenie, despre care Cuviosul Paisie nu aflase decat că in vremurile pribegiei fuseseră făcute bucăti si impărtite celor bolnavi spre a avea parte de ocrotirea Sfantului.
Potrivit profetiei Sfantului, manuscrisul nu s‑a pierdut, ci a devenit o carte, care, după cuvantul său, "va fi citită de multă lume”, aducand "sănătate, bunăstare si iertare”.
