Pe masura ce forme de falsa spiritualitate se raspandesc din ce in ce mai mult si pun stapanire pana si pe oameni care se declara crestini ortodocsi, ne infioram la privelistea acestei amagiri careia ii pot cadea prada crestinii neavizaţi, nepregatiţi sa i se impotriveasca. Cartea de faţa este un avertisment adresat lor, ca si tuturor celor care se straduiesc sa duca o viaţa pe deplin constienta intru dreapta credinţa, in mijlocul unei lumi aflate sub stapanirea duhurilor necurate. Ea nu reprezinta o analiza exhaustiva a noii religii, care nici nu a imbracat inca o forma definitiva, ci este mai curand o explorare preliminara a acelor tendinţe spirituale care, dupa cum vedem, netezesc calea adevaratei religii anticrestine – o religie care pastreaza aparenţele crestinismului, dar care se bazeaza pe experienţe "iniţiatice” de factura pagana.
In ziua de 10 mai 1976, Părintele Serafim Rose se indrepta spre Mănăstirea Sfantul Gherman, aflată in munţii din partea de nord a Californiei. Se intorcea din Oregon, de unde tocmai ridicase un colet cu prima sa carte publicată - Ortodoxia şi religia viitorului -, ce avea să devină un catalizator al vieţii duhovniceşti, in special in Rusia. Această carte examina fenomenele religioase contemporane, manifestări ale unei "noi conştiinţe religioase" care pregătea instaurarea unei religii mondiale unice şi marca inceputul unei "revărsări a duhului demonismului" din vremurile de pe urmă. Nicicand nu mai fusese scrisă o analiză atat de pătrunzătoare a curentelor şi tendinţelor spirituale ale secolului al XX-lea, căci nimeni nu le mai studiase intr-un duh atat de apropiat de inţelepciunea netrecătoare a Sfinţilor Părinţi.
Intre 1970 şi 1975, perioadă in care Părintele Serafim şi-a scris cartea, se considera că majoritatea fenomenelor pe care le descria aparţin unui curent marginal. El a inţeles insă ceea ce urma să se petreacă: a prevăzut transformarea curentului periferic intr-unul din ce in ce mai larg acceptat. Părintele Serafim sesiza inspăimantătoarea unitate de scop, aflată in spatele unui evantai de fenomene aparent disparate, şi intrevedea rezultatul final profilandu-se ameninţător.
Călătorind către sud, cu această carte ce avea să dezvăluie adevăratul chip al celor mai subtile forme de inşelăciune demonică ale zilelor noastre, era firesc să poposească la unul dintre centrele de iradiere a neo-păganismului american: Muntele Shasta. Considerat de unii ca loc sfant al populaţiei de amerindieni, Muntele Shasta era de multă vreme un centru de activităţi oculte, in plină efervescenţă la acea vreme. Părintele Serafim parcurse o parte din drumul pe munte, in camioneta incărcată cu cărţi. Stand in picioare in umbra uriaşă a muntelui, intr-un loc in care se ţineau de obicei ritualurile neo-păgane, părintele intonă cantările Sfintelor Paşti, cantă despre Invierea lui Hristos şi biruinţa Lui asupra lui Satan şi a legii morţii. Un gand, pe care il mai avusese şi in alte randuri, ii răsări in minte: "Aici trebuie să vină un preot ortodox ca să stropească muntele cu apă sfinţită!" Mai tarziu, după hirotonirea sa intru preot, avea să se intoarcă şi să binecuvinteze muntele. Prin cartea sa insă avea să facă mai mult decat atat: avea să mute munţii.
