Your cart
Nu mai sunt produse in cosul tau
Adolescenţa este, intr-un fel, cea mai importantă perioadă din viaţa omului – insă şi cea mai dificilă, atat pentru el insuşi, cat şi pentru părinţi. Tot ce face, adolescentul face pentru prima dată; nu are experienţă. Creşte, insă nu ştie cum se va dezvolta. Năzuieşte, insă nu ştie incotro. Vrea să fie, insă nu ştie ce. Le arată, parcă, tuturor că nu are nevoie de tutelă, că, in general, n-are nevoie de nimic – numai de libertate. Nu doar de libertate are insă nevoie adolescentul: şi mai necesare ii sunt atenţia, sprijinul şi, in principal, dragostea. Tocmai aici apare o contradicţie, fiindcă adulţilor li se pare că apropierea dintre ei şi copil s-a incheiat: adolescentul devine obraznic, neascultător, incăpăţanat, incearcă să se ferească de părinţi; el se distanţează de toţi, se străduieste să nu fie aşa cum vor să-l vadă adulţii. Adulţilor li se pare că adolescentul nu doreste decat să fie lăsat, in sfarşit, in pace.