Acul de aur si ochii Glorianei este un roman de aventuri şi un posibil argument in sprijinul ideii că istoria constă intr-o suită de versiuni. Suntem la sfarşitul secolului XVI, cand lumea işi păstrează relieful moştenit din alte vremuri: inşelătorii şi alianţe, cuceriri şi conspiraţii, excese şi duşmănii. Răzbunarea e monedă forte, iar trădarea, un tic fără frontiere. Pe scaunul papal de la Quirinale stă Clement VIII, in timp ce tronul Angliei e ocupat de Elisabeta I. Departe de ei, intr-un sat ascuns in pădurile Umbriei, fraţii Durante şi Cesare Scacchi nu bănuiesc ce le rezervă destinul. Dacă Fulvia, ghicitoarea din ţinut, le-ar spune că vor ajunge oculişti reputaţi, i-ar rade in nas sau ar crede-o nebună. Şi totuşi, chiar asta se intamplă. Destinul e atat de pus pe şotii, incat Durante Scacchi, fratele cel mare, devine medicul personal al papei. In ce-l priveşte pe Cesare, fratele cel mic, el e escortat la Londra, unde trebuie s-o opereze de cataractă pe Gloriana, aşa cum ii spun supuşii reginei Elisabeta. Din Val Castoriana la Roma şi de acolo la Londra, cu o incursiune prin Normandia, fraţii Scacchi scriu o cronică plină de neprevăzut, in care sublimul şi oroarea trăiesc impreună.
Insă Acul de aur si ochii Glorianei nu e doar o poveste despre ciumă şi pedeapsă, in care trebuie să-i dăm lui Cesare ce e al lui Cesare. Romanul lui Radu Paraschivescu, in care se insinuează Richard Burbage sau umbrele lui Ann de Boleyn, William Shakespeare şi Caravaggio, e poate in primul rand un omagiu adus ochiului, vederii şi culorilor.
Acul de aur si ochii Glorianei trebuia să deschidă o carte de povestiri. Numai că – am aflat si eu – socoteala din minte nu se potriveste cu cea din timpul scrisului. Si al cercetării – căci, da, a fost nevoie să consult diverse surse si documente privind istoria de altădată a Umbriei si a Angliei elisabetane. Pe măsură ce ramificam trama si descopeream intamplări si amănunte care meritau luate in calcul, imi dădeam seama că rama unei povestiri ar fi prea ingustă pentru aventura lui Cesare Scacchi si a celor din jurul lui, fie ei umbrieni, romani, francezi sau englezi. Fie ei măcelari, diplomaþi, mesageri, amante, interpreþi, medici, curteni, papi sau regine. Era nevoie de mai mult. Era nevoie de un roman. Cu atat mai mult cu cat mi se făcuse dor de scris un roman, mai cu seamă că de la ultimul se implinesc maine-poimaine nouă ani.
