Ipoteza fericirii este o carte despre cum ne putem găsi un sens in viaţă asimiland sfaturile vechii inţelepciuni şi adoptand descoperirile psihologiei moderne. Haidt pune in discuţie unele dintre concepţiile populare despre originea fericirii, despre rolul reciprocităţii şi despre contribuţia raţiunii la luarea deciziilor. Aflăm astfel de ce, de multe ori, virtutea nu işi este propria răsplată, de ce extrovertiţii sunt de fapt mai fericiţi decat introvertiţii şi de ce gandirea conştientă nu e atat de importantă cum ne-ar plăcea să credem. Inspirandu-se atat din filozofie, cat şi din ştiinţă, Ipoteza fericirii ne arată cum am putea deveni mai buni, mai echilibraţi şi mai fericiţi.
"Fericirea nu e ceva ce putem găsi, obţine sau atinge in mod direct. Trebuie să ne asigurăm condiţiile potrivite şi apoi să aşteptăm. Unele dintre acele condiţii ţin de noi inşine, precum coerenţa dintre părţile şi nivelurile personalităţii noastre. Alte condiţii presupun o relaţie cu lucruri care se află in afara noastră: aşa cum plantele au nevoie de soare, de apă şi de pămant fertil pentru a creşte, oamenii au nevoie de iubire, de muncă şi de o legătură cu ceva mai mare decat ei inşişi. Merită să luptăm pentru a dezvolta relaţiile potrivite dintre noi şi ceilalţi, dintre noi şi munca pe care o facem şi dintre noi şi ceva mai mare decat persoana noastră. Dacă reuşim să creăm aceste relaţii, scopul şi sensul vor incepe să se facă simţite.“ — JONATHAN HAIDT
"O carte captivantă... ce impleteşte intr-un mod strălucit vechea inţelepciune cu psihologia modernă.“ — The Times
"Din punct de vedere intelectual, Ipoteza fericirii este poate cea mai substanţială carte produsă de mişcarea psihologiei pozitive.“ — Nature
"Ipoteza fericirii... are mai multe de spus despre plăcerile, pericolele şi adevărurile existenţei decat orice altă carte pe care am citit-o in ultima vreme.“ — San Francisco Bay Guardian
