"Facultatea mirării ii este proprie omului. Ne propunem aici să o reactualizăm. Cititorul va regăsi, sper, in mirarea altuia propria sa capacitate de a se mira. Va putea s-o recunoască si să spună: Da, aşa este! Cum se face că eu nu m-am mirat incă in legătură cu asta? Mirarea e o componentă esentială a conditiei umane.“ — JEANNE HERSCH
"Filozofia s-a născut din acel tip de gandire care are nevoie de o capacitate prealabilă a mirării. Aristotel vorbeşte despre naşterea filozofiei tocmai in legătură cu capacitatea oamenilor de a se mira – thaumázein – in privinţa faptului că există un lucru şi că el există aşa cum există. Iar mirarea filozofică in splendoarea ei ajunge să atingă cel mai adesea fiinţa lucrurilor de care nimeni nu se mai miră. Iar lucrurile de care nimeni nu se mai miră sunt tocmai cele pe care le intalnim la fiecare pas şi care, prin indelunga lor frecventare, au căzut direct in subinţeles. Filozoful vrea să inţeleagă ceea ce toată lumea, subinţelegand, nu mai inţelege: De vreme ce sunt inconjurat de oameni la fel ca mine şi trăiesc laolaltă cu ei, care este fiinţa coabitării? De vreme ce sunt prins intr-o tradiţie şi trăiesc intr-o casă, care este fiinţa locuirii? De vreme ce mă raportez necontenit la mine, iar propriul meu sfarşit, chit că ştiu sau nu, iradiază in mine clipă de clipă, care este fiinţa sinelui meu? De vreme ce totul este sau nu este, ce inseamnă «este»?“ — GABRIEL LIICEANU
"I-am văzut odată impreună pe Czesław Miłosz şi pe Jeanne Hersch. Era la o conferintă aici, la Washington, la Universitatea Georgetown. I-am zărit plimbandu-se agale prin parcul din campus, printre clădirile neogotice, două siluete evanescente, mesagerii unui alt univers, oaspeti stingheri dintr-o cosmopolită Europă Centrală, supravietuitori ai unei lumi pierdute, năruite, distruse. Lumea lui Stefan Zweig si a lui Thomas Mann, a lui Franz Kafka si a lui Paul Celan, a lui N. Steinhardt si a lui Aleksander Wat… Cosmosul burghez, deci urban, deci liberal, atat de dispretuit si de hulit de nihilistii revolutionar-totalitari, cu pasiuni mistice şi/sau dialectice. Frumusetea indicibilă a unei lumi in care civilitatea conta.“ — VLADIMIR TISMANEANU
"Cu o săptămană-două inainte de a muri, la inceputul lui iunie, in ajunul celor 90 de ani ai săi ce urmau să fie sărbătoriţi la Sorbona, Jeanne Hersch mai participa incă la dezbateri radiofonice in Elveţia, vădindu-şi pană in ultima clipă increderea in virtuţile comunicării cu semenii… Pedagogia limpezimii, adoptată de ea, de aici provenea: pentru a fi «un om» trebuie să ştii a-ţi pune intrebările dintai… Aşa şi-a petrecut viaţa Jeanne Hersch. Dacă se risipea, era fiindcă acorda fiinţelor şi faptelor mărunte tot atata importanţă ca şi celor de primă mărime. Dumnezeul filozofilor i-a dăruit in schimb ani mulţi pentru a putea propovădui nu numai «dreptul» de a fi un om, dar şi intrebarea cu care incepe şi nu se mai sfarşeşte orice gandire.“ — MONICA LOVINESCU
