Leviatanul este considerat de mulți una dintre cele mai influente și importante opere din istoria intelectuală și politică a Europei, putând fi comparat cu scrieri ale lui Platon, Aristotel, Machiavelli, Hegel și Marx. Multe dintre subiectele discutate de Hobbes – de la elemente ce țin de antropologie, epistemologie și psihologie până la conceptul de suveranitate și cel de reprezentare, teoria generării statelor, structura socială și educația, cauzele dizolvării statului și cauzele războiului civil, relația dintre conștiința privată și cea publică, precum și cea dintre Stat și Biserică – rămân actuale și astăzi.
Scris într-o perioadă de mari schimbări în istoria Angliei, Leviatanul se remarcă prin forța argumentului său și provocările aduse posterității. Rezistând trecerii timpului, această lucrare a contribuit semnificativ la dezvoltarea lumii moderne.
Fragmente despre Leviatanul:
- „Leviatanul demonstrează cu precizie geometrică cum să creezi o lume în care indivizii, eliberați de frica semenilor lor și de osânda veșnică, se pot apleca asupra sarcinii lumești, dar pline de satisfacții, a îmbunătățirii propriei sorți.” – Mark Lilla
- „Thomas Hobbes a fost primul sociobiolog, cu două sute de ani înainte de Darwin.” – Daniel Dennett
- „Hobbes a avut dreptate, Rousseau s-a înșelat.” – Steven Pinker
- „Leviatanul lui Hobbes este cea mai mare operă de gândire politică scrisă în limba engleză.” – John Rawls
- „Hobbes este întemeietorul politicii moderne.” – Leo Strauss
- „Leviatanul este o capodoperă de filosofie politică.” – Michael Oakeshott
- „Meritele lui Hobbes ies mai pregnant în evidență dacă-l privim în contrast cu filosofii politici de dinaintea sa.” – Bertrand Russell
Cuprins:
- Introducere: v
- Nota asupra traducerii: xviii
- Cronologie: xxi
- LEVIATANUL:
- Epistola către Francis Godolphin - 3
- Introducere - 5
- Partea întâi: Despre om
- Capitolul I: Despre senzație - 9
- Capitolul II: Despre imaginație - 11
- Capitolul III: Despre consecvență sau șirul închipuirilor - 17
- Capitolul IV: Despre vorbire - 23
- Capitolul V: Despre rațiune și știință - 32
- Capitolul VI: Despre începuturile interioare ale mișcărilor voluntare - 39
- Capitolul VII: Despre finalurile discursului - 49
- Capitolul XIII: Despre condiția naturală a omenirii - 94
- Capitolul XIV: Despre prima și a doua lege naturală - 99
- Partea a doua: Despre comunitatea civilă
- Capitolul XVII: Despre cauzele și nașterea comunității civile - 131
- Capitolul XVIII: Despre drepturile suveranilor prin instituire - 136
- Capitolul XIX: Despre tipurile de comunități civile - 145
- Partea a treia: Despre comunitatea civilă creștină
- Capitolul XXXII: Despre principiile politicii creștine - 283
- Capitolul XXXVIII: Despre semnificația cuvintelor din Scriptură - 338
- Capitolul XLII: Despre puterea ecleziastică - 371
- Partea a patra: Despre regatul întunericului
- Capitolul XLIV: Despre întunericul spiritual izvorât din interpretarea greșită a Scripturii - 451
- Capitolul XLVII: Despre beneficiile întunericului - 509
- Recapitulare și concluzie - 518
- Bibliografie - 528
Thomas Hobbes (1588-1679), considerat unul dintre principalii fondatori ai filosofiei politice si ai stiintei politice moderne, s-a nascut in Malmesbury, comitatul Wiltshire, Anglia. Dupa ce si-a incheiat studiile la Magdalen Hall, Oxford, in 1608, a devenit preceptorul unuia dintre fiii lordului Cavendish de Hardwick, care avea sa devina mai apoi conte de Devonshire, legatura sa cu aceasta familie fiind de lunga durata. Primele sale studii s-au centrat pe clasici, traducand Razboiul peloponesiac de Tucidide, in 1628. La scurt timp, Hobbes a inceput sa fie interesat de stiinta si de filosofie, interes stimulat mai ales de calatoriile de lunga durata in Europa, unde a avut ocazia sa cunoasca figuri importante ale vremii, printre care Galilei si Descartes. Lucrul acesta l-a condus la marele sau proiect de formulare a unei stiinte politice care avea sa aiba ca efect, pe langa crearea altor opere (precum The Elements of Law, De homine, De cive si De corpore), publicarea capodoperei sale Leviatanul, in 1651. La varsta de optzeci si patru de ani, Hobbes a compus o autobiografie in versuri, iar in urmatorii trei ani a tradus Odiseea si Iliada lui Homer. Pe langa filosofia politica, Hobbes a adus contributii intr-o diversitate de alte domenii, printre care istoria, geometria, fizica gazelor, teologia, etica, filosofia limbajului si a mintii.
