Discreditat de modernitate (mai ales de spiritul consumist), postul se dovedeste a fi o practică ancestrală, de aceeasi varstă cu omenirea, insumand functii ascetice, religioase si (cel mai important!) medicale, terapeutice.
Reunind rezultatele cercetărilor ultimilor decenii, cartea de fată ne prezintă concluziile demersurilor stiintifice, care ne confirmă valabilitatea si justetea practicii bisericesti a postului (si e probabil singura situatie in modernitate cand stiinta sustine cu atata fortă modul de viată propus de Biserică), demonstrandu-ne că sensul său uitat nu e acela de a consuma "mancăruri de post”, ci de a ne abtine de la hrană.
Prin "redescoperirea” solutiei traditionale a postului bisericesc autentic (abandonat nu doar de modernitate, ci si de toate celelalte culte asa-zis crestine), stiinta ne arată că, in pofida demersului său privativ, acest efort ascetic ascunde, asemenea unui adevărat panaceu, o multime de beneficii, printre care se numără pierderea in greutate, reglarea hormonală, optimizarea capacitătii regenerative a celulelor, dar si a sănătătii creierului, precum si a sistemelor cardiac si digestiv, efectul anticancerigen si, nu in ultimul rand, sporirea longevitătii.
Postul intermitent este un indrumar esential pentru crestinul contemporan, care‑l va ajuta să‑si afle calea ascetică proprie, la măsura evlaviei si a dorului după Dumnezeu, dar si a vigorii sale somatice.
