Daca ar fi sa incerc sa caracterizez in doua cuvinte acest recent tom semnat de Carol Feldman, atunci i-as spune CARTEA SURPRIZELOR. Si asta dat fiind ca, pentru autor, colțul este cel care ascunde surpriza, este forma dicolo de care am dori să tragem cu coada ochiului dar nu reușim niciodată să o facem, până ce nu suntem la colț: Drumul vieții ni-l imaginăm la pornire ca un drum drept ca o riglă ... Riglă care, însă la fiecare lovitură pe care o primește, face ca linia să nu mai iasă dreaptă ... Drumul vieții se dovedește a fi plin de colțuri necunoscute ... De cotituri, de întortocheri, de hârtoape ...
Recomandari
Despre volum: "În rest, ce pot spune despre povestirile care țâșnesc de după colțurile imaginației scriitorului? Personajele sunt toate gingașe și puternice, în același timp. Și mai au o trăsătură comună: cu ajutorul unei tehnici deosebite a detaliului și a zugrăvirii unei atmosfere specifice unei epoci, fiecare caracter evocat, sensibil și delicat, este nu numai un portret „la minut”, ci un arhetip al unei atitudini, posturi sau relații profund umane.
Carol Feldman nu ne-o zugrăvește pe mama sau bunica sa, ci întruparea imaginii Mamei și a Bunicii, în care fiecare ne recunoaștem mama și bunica. Zeida și Baba Sura nu sunt personaje, ci atitudini și calități umane universale. Și până și un baston, în care un copil ar vedea un cal înaripat, devine un personaj și o cheie a unui Sesam dincolo de care trebuie văzut tot un tip uman și o epocă.
M-aș mai opri o clipă asupra umorului lui Carol Feldman, fiind, savuros și capabil să creioneze un portret, ca în „Grandmama”, „Tanti Motea”, sau dureros, ca în „Dorel și ghioceii”, când copilul trebuie să învețe că după flori nu se plânge, deși ele mor atât de repede.” (Alexandru Marinescu, directorul Editurii Hasefer și redactor-șef al ziarului „Realitatea Evreiască”)
Carol Feldman s-a născut la Tulcea, pe 10 februarie 1937. A absolvit Școala medie cu Diploma de Merit în 1954. Este absolvent al Studioului de Teatru TES din București și a activat ca actor la Teatrul Evreiesc de Stat din București până în anul 1965, când s-a stabilit în Israel, unde a jucat și regizat piese de teatru în special în limba idiș, dar și în limbile ebraică și română. A interpretat peste 50 de roluri, a regizat și a prelucrat peste 20 de spectacole, luând parte și la turnee teatrale în America, Africa de Sud, Rusia și Marea Britanie.
În perioada 1965-1994 a colaborat la publicațiile israeliene de limbă română „Viața noastră”, „Lectura” și „Facla”. În 2007 i s-a decernat titlul de Cetățean de Onoare al Municipiului Tulcea. De asemenea, este colaborator permanent la „Jurnalul Săptămânii”. Din 2001 este și conferențiar de literatură idiș, traducând în limba idiș trei piese pentru Teatrul Evreiesc de Stat din București. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România, printre volumele publicate fiind: schițe, nuvele și povestiri - „Copilul din mine” (2002), „Inimi deschise” (2003), „De unde am venit...” (2004), „D-ale lui Unu’ Moise” (2005), „Povestiri de aici și de acolo” (2005), „Trifoi cu patru foi” (2008), „Pe malul Dunării” (2010), „După colț” (2017); romane – „Domnișoara” (2007, 2013), „Maria. Mozaicul unei vieți” (2009), „A doua primăvară” (2011), „Romanul unui evreu” (2014, 2015).
Recomandari
