Îmi amintesc de ziua friguroasa si ploioasa de toamna din octombrie 1941, când tinerelul de la primarie a anuntat ca toti evreii trebuie sa se prezinte la gara, la ora 5 dupa-amiaza fix.
Imi amintesc de ziua friguroasa si ploioasa de toamna din octombrie 1941, cand tinerelul de la primarie a anuntat ca toti evreii trebuie sa se prezinte la gara, la ora 5 dupa-amiaza fix. Se cerea sa avem cu noi merinde pe trei zile si sā luam numai atata bagaj cat putem cara cu bratele. Tinerelul a repetat ordinul cu o voce incarcata de ura, ranjindu-ne cu aerul unuia imputernicit sa detina controlul total asupra destinelor noastre in soapta, ca sa nu aud eu, tata i-a repetat mamei ultimele cuvinte ale ordinului. in stare de soc, ea a inganat vorbele auzite mai devreme: "Dupa plecarea trenului, orice persoana gasita va fi impuscata".Intrucat ni se spusese sa aducem cu noi hrana pentru trei zile, desigur ca am presupus, asa cum ar fi facut orice om cu scaun la cap, ca peste trei zile urma sa ne intoarcem acasa. Era oare posibil sa nu fie asa? Un asemenea gand era de neconceput.
