„Ballhausplatz a fost în primul rând un centru al spiritului imperial. Este evident că, tocmai în perioada de criză a deceniilor de dinainte de război, această politică imperială a fost reprezentată de funcționari care nu pot fi atribuiți în totalitate unei anumite națiuni – în timpul crizei decizionale a politicii externe din 1914, ministrul de Externe Berchtold a fost un cetățean maghiar bogat cu proprietăți în Moravia, consilierii săi Forgách, Musulin și Wiesner au venit din Ungaria, Croația și Boemia; Bilinski, ministrul comun de Finanțe și responsabil, ca atare, cu administrarea Bosniei și Herțegovinei, a fost polonez; numai Hoyos, șeful cabinetului, poate fi considerat reprezentant al Austriei germane. Cel care intra în serviciul din Ballhausplatz aproape că înceta să mai fie membru al unui grup național sau social.” (Helmut Rumpler)
„Textele aduc o contribuție esențială la cunoașterea monarhiei dunărene și mai ales la evidențierea efectelor de durată ale stăpânirii austriece în provinciile românești sau la detalierea relațiilor dintre Regatul României și Imperiul Habsburgic sau (între 1867 și 1918) cel Austro-Ungar. Viziunile reputaților istorici ai vremii vor putea fi de acum coroborate mai ușor cu cercetările și concluziile specialiștilor din România, îmbunătățind astfel fresca reconstituirii trecutului comun european, în spiritul adevărului omenește posibil, mereu perfectibil.” (Ioan-Aurel Pop)