Tudor Dinu, bine-cunoscut prin explorările sale monografice în lumea fanariotă, a cercetat exhaustiv izvoarele istorice, atât românești, cât și grecești – majoritatea, inaccesibile istoricilor de la noi –, precum și sursele în alte limbi, și a trecut prin toate locurile care au fost martorele intrigilor, luptelor și masacrelor acelui an cumplit. A reușit astfel să contureze, la aniversarea a două veacuri de la mișcările revoluționare, o imagine unitară și credibilă, neviciată de agende naționaliste sau partizanate ideologice. Insurecția pandurului gorjean capătă acum un sens istoric, ca secvență a luptei de eliberare a grecilor și, într-o perspectivă mai largă, a popoarelor creștine din Balcani.
Recomandari
În manualele noastre de istorie, Eteria și Revoluția Greacă începută în Principate apar doar ca o simplă paranteză la mișcarea lui Tudor Vladimirescu. Iar aceasta din urmă, la rândul ei, este tratată mai degrabă prolix și confuz, deși, în mod paradoxal, figura celui care s-a visat domn al Țării Românești stă la loc de cinste în panteonul istoric național. Evenimentele anului 1821 sunt, astfel, unul dintre episoadele prea puțin cunoscute de pasionații de istorie de la noi, în pofida consecințelor pe care le au până azi: ele reprezintă mișcarea tectonică ce a pus spațiul românesc pe orbita modernității – momentul auroral al evoluției noastre europene. Tudor Dinu, bine-cunoscut prin explorările sale monografice în lumea fanariotă, a cercetat exhaustiv izvoarele istorice, atât românești, cât și grecești – majoritatea, inaccesibile istoricilor de la noi –, precum și sursele în alte limbi, și a trecut prin toate locurile care au fost martorele intrigilor, luptelor și masacrelor acelui an cumplit. A reușit astfel să contureze, la aniversarea a două veacuri de la mișcările revoluționare, o imagine unitară și credibilă, neviciată de agende naționaliste sau partizanate ideologice. Insurecția pandurului gorjean capătă acum un sens istoric, ca secvență a luptei de eliberare a grecilor și, într-o perspectivă mai largă, a popoarelor creștine din Balcani. Aducându-ne în fața ochilor, ca într-un vast platou cinematografic, sute de personaje și de întâmplări, Tudor Dinu recompune pentru prima dată epopeea eteristă, în care se împletesc tragicomicul, sordidul și cel mai autentic eroism.
Pe copertă: Vinzenz Katzler, Prințul Alexandru Ipsilanti înalță steagul independenței în piața centrală din Iași, 6 martie (stil nou) 1821, Viena, 1851 (detalii). Cromolitografia este reprezentativă pentru imaginarul artistic eroizant legat de Revoluția Greacă: Alexandru Ipsilanti este înfățișat ca un bătrân cu barbă albă, deși în 1821 avea doar 29 de ani; poartă uniformă de ofițer rus și ține în mâna dreaptă, pe care, de fapt, o pierduse în bătălia de la Dresda (1813), un steag roșu pe care se poate citi cuvântul german Unabhängigkeit (independență) – în realitate drapelul Eteriei era albastru închis, cu o pasăre phoenix și deviza: „Mă înalț din cenușă“. Mitropolitul Moldovei, Veniamin Costachi, înalță o cruce aurie, binecuvântând lupta pentru independență a grecilor. De o parte și de alta, revoluționarii sunt înveșmântați în frumoase costume de arnăuți.
Recomandari
