colul XX. Însă, pe nesimțite, pe măsură ce proza lui Sebald începe să le spună poveștile, cu precizie și aproape ca într-un vis, cele patru narațiuni ajung să se topească toate într-o copleșitoare evocare a exilului și a pierderii.
„Sebald este o ființă rară: un stilist inimitabil ce dă naștere unor propoziții extraordinare care, asemenea cristalelor, au capacitatea de a refracta și în același timp de a augmenta înțelesurile.” Booklist
„Emigranții este unul dintre acele lucruri minunate și înspăimântătoare: o capodoperă unică.” Chicago Tribune
“Totul se leagă în scrisul lui Sebald, totul e conectat într-o rețea prin firele nevăzute ale istoriei, ale șansei sau ale destinului ori ale morții... Scriitura lui, de o frumusețe neliniștitoare, a fost ridicată la rangul de artă a enigmaticului - o artă care s-a dovedit a fi, într-un final, darul straniu și de nepătruns al lui Sebald.” Slate
„Unul dintre cei mai inovatori scriitori ai sfârșitului de secol XX. E ca și cum spiritul Europei ruinate ar fi vorbit prin el.” The Guardian
"Întreaga chestiune a memoriei reprezintă temelia morală a literaturii. Pentru mine e clar că cei lipsiți de memorie au mai multe șanse să ducă vieți fericite. Însă e ceva de care nu poți scăpa: structura psihologică e de așa natură, încât ai tendința să privești înapoi, peste umăr. Chiar dacă o reprimi, memoria revine și îți modelează viața. Fără amintiri nu ar exista niciun fel de literatură: greutatea specifică de care o imagine sau o frază are nevoie pentru a ajunge la cititor poate izvorî numai din lucrurile pe care ți le amintești – nu cele care s-au întâmplat ieri, ci cu multă vreme în urmă" mărturisește Sebald în ultimul său interviu. Citește pe blog materialul publicat de revista The Guardian.
"Scriitor cu o amprentă profund personală, cu o operă impresionantă, în care memoria, pierderea, ca şi viaţa ruinelor ocupă spaţiul central, W.G. Sebald este unul dintre acei creatori dificil de plasat, şi ca manieră de a scrie, şi ca spaţiu al apartenenţei."
"Patru biografii ale unor personaje reale sau imaginare, majoritatea evrei, ale căror vieți au fost frânte de evenimentul traumatic al emigrării. Destinul lor s-a reflectat și în felul în care au murit: s-au sinucis, au fost uciși de naziști, s-au stins într-un ospiciu. Viețile lor contorsionate se transformă în mâinile lui Sebald în meditații profunde asupra timpului și istoriei, traversate de melancolie și compasiune."