Aveti in mană al doilea titlu al lui John Taylor Gatto in limba romană, după isprava anterioară a Editurii Anacronic cu volumul Cum suntem imbecilizati (2016). Dacă nu v-ati mai intalnit pană acum cu scrierile lui (sau dacă nu l-ati văzut in vreunul din multele video-uri disponibile la liber "pe net” – cateva exceptionale, multe foarte bune si toate utile), atunci trebuie să vă indemn să vă puneti o mică centură existentială de sigurantă. Adică să vă pregătiti să descoperiti – fără a vă panica – fata mai putin văzută si discutată a sistemelor publice de invătămant moderne. Ca precizare de la bun inceput, Gatto face distinctia intre educatie (acel proces firesc, omniprezent, permanent de imbunătătire a sinelui, care poate avea si componente sau etape mai formalizate sau structurate si institutionalizate) si scolarizare – să-i spunem – procesul formal efectiv institutionalizat ca atare prin care se pretinde la nivel social că se livrează si transmite din generatie in generatie cea mai consistentă si relevantă parte a educatiei. Ba chiar putem spune că intreaga sa operă argumentează in favoarea ideii – experimentată de el pe propria piele timp de circa trei decenii ca profesor in mai multe scoli din zona New York-ului – că scolarizarea s-a transformat in dusmanul si groparul educatiei.
Veti fi invitati să contemplati cu Gatto că "tot ceea ce stiati despre scoală este gresit”. Că sistemele moderne publice (in sensul de "detinute de stat” sau controlate sever de acesta) de invătămant, departe de a fi arene de impărtăsire a luminii in mintile si inimile copiilor si tinerilor, sunt in primul rand scheme asistentiale pentru un contingent important de fortă de muncă, intre care profesorii sunt doar o mică parte, si probabil cea mai respirabilă (restul leviatanului educational constand in ministri, secretari de stat, inspectori generali si inspectori simpli, directori etc.; de asemenea, si dintr-o serie de agenti economici sau corporatii care se conectea- ză la sistemul educational din postura de furnizori ai diverselor resurse sau servicii de care acesta are, sau pare să aibă, nevoie: firme de testare, de certificare, de catering, imobiliare si constructii, birotică si consumabile, IT etc.). Că scoala se predă in mod sigur numai pe sine insăsi (Gatto: "in scoală se predă scolarizarea”) – in esentă inregimentare, mediocritate, plictis, standardizare, spirit gregar, obedientă, impătimire in turmă, compartimentare mai mult sau mai putin artificială a disciplinelor si a timpilor dedicati studiului acestora, dezinteres etc. Că scoala a devenit tot mai mult o prelungire artificială a copilăriei sau adolescentei (in sensul lor mai putin roz, de imaturitate, inconsistentă, potential pur lipsit de actualizări folositoare), un "acvariu uman” de deconectare de la lumea reală. Sau mai rău, un mic penitenciar juvenil in care incet, dar sigur, nici măcar siguranta fizică nu va mai putea fi garantată (darămite cea sufletească sau mintală). Si nu in ultimul rand, veti fi invitati să căutati impreună cu autorul buzunarele societale in care s-a mai refugiat educatia persecutată in sistemul de scolarizare: in familie, in comunitate, in biserică, in forme institutionale pe dispa-ritia cărora sistemul actual conta cumva (colegii de arte liberale sau grammar schools, de pildă) sau pur si simplu pe piata liberă (mă gandesc aici la fervoarea contemporană a tinerilor părinti de a-si da copiii să incerce, cu mai multă sau mai putină perse-verentă, orice le-ar putea deschide apetitul si abilitătile pentru un anumit domeniu: inot, tenis, schi, sah, dans, balet, teatru, astrofizică distractivă, pictură, limbi străine etc.; tot aici putem include terapia educatională de soc prin care trec tinerii care intră pe piata muncii mai devreme sau mai tarziu, in primele luni de angajare). (Fragment din prefata semnată de Mihai-Vladimir Topan)
