Your cart
Nu mai sunt produse in cosul tau
De mai bine de douăzeci de ani, istorici de toate varstele şi coloraturile sunt dominaţi de obsesia comportamentului public al intelectualilor romani in secolul XX. S-a scris mult, mai ales de la inălţimea prezidiului unui complet de judecată morală, adesea fără a se putea administra toate probele unui dosar incalcit, dar şi fără inţelegerea deplină a naturii umane. Dacă nu sunt consideraţi de-a dreptul factori cauzali in istorie, intelectualii sunt cel puţin datori cu atitudini exemplare. Insă atunci cand, intre 1930 şi 1950, membrii elitei intelectuale, odată cu societatea, trec prin mai multe schimbări de regim, adevărata miză a discuţiei este omenescul, cu toate nuanţele sale. Era nevoie, după un lung şir de tentative intransigente, dar neizbutite, de judecata fină a unui istoric precum Lucian Boia care să pondereze şi iacobinismul, şi ingăduinţa faţă de cei care, in numai două decenii, din cauza amalgamului de idei abstracte şi de orgolii personale, cad in capcanele istoriei.