George Robert S. Mead (1863−1933), un savant de mare intuitie si patrundere, ale carui activitati literare sunt cuprinse intre secolele XIX‒XX, trebuie privit ca un pionier de prim rang in domeniul studiilor gnostice si hermetice. C. G. Jung insusi a facut o calatorie speciala la Londra in ultima perioada a vietii lui Mead spre a-i multumi pentru munca sa de pionierat in traducerea si comentarea corpusului de scrieri gnostico-hermetice. Ceea ce Jung pretuia la Mead nu era numai eruditia sa remarcabila si intrebuintarea plina de eleganta a limbii engleze, ci mai ales afinitatea sa catre experienta gnozei. Mead a scris despre vechile carti de intelepciune din interior, ca sa spunem asa, iar in aceasta privinta el semana mult cu Jung.
Istoria cercetarii hermetice moderne este una sinuoasa. Pana in ultima parte a secolului al XIX-lea literatura hermetica era privita mai ales ca un fals realizat de neoplatonicieni. In perioada 1850-1860 savantii au inceput sa puna la indoiala aceste idei. La inceputul secolului al XX-lea, Reitzenstein a publicat traducerea sa la Poimandres si a dovedit ca scrierile hermetice tin de spiritualitatea helenistico-egipteana. Mead s-a alaturat fara echivoc noii perspective si pana la urma s-a dovedit ca a avut dreptate.
Probabil ca cel mai mare merit al lui George Robert Mead a fost capacitatea sa de a discerne sensul launtric si spiritual al scrierilor hermetice si gnostice. Spiritul sau inflacarat a patruns in miezul experiential al acestor scrieri vechi si a observat acolo un mesaj atemporal ce afirma potentialul uman de transformare si patrunderea suprema a transcendentei. Pentru aceasta, chiar mai mult decat pentru eruditia sa, ii datoram lui George Robert Mead recunostinta noastra.
Stephan A. Hoeller, Introducere la The Hymnes of Hermes
"Ca se pot trage alte concluzii din riturile si miturile misterice a fost in orice caz perspectiva unei traditii a misticilor evrei si crestini timpurii pe care Hipolit ii numeste naaseeni. Acesti gnostici sustineau ca crestinismul, sau mai degraba Vestea cea buna a lui Hristos, era exact implinirea doctrinei launtrice a institutiilor misterice ale tuturor popoarelor; iar telul tuturor acestora era revelatia Misterului Omului.”
"Thot Hermes a fost pentru egipteni, din cele mai vechi timpuri, revelatorul intregii intelepciuni vechi si ascunse; el era par excellence autorul tuturor scrierilor sacre si scribul zeilor.”
"Nu cautati Cetatea Celui ce este in locurile de pe pamant, caci nu-i facuta din lemn si pietre, ci [cautati-o] in sufletul ce nu poarta razboi, ci le daruieste celor cu vederea ascutita o viata contemplativa si pace.”
"Cel nascut a doua oara prin initiere, imbracat cu putere si incoronat cu lumina, traverseaza salasurile sau scenele fostei sale slabiciuni, pentru ca acolo sa discearna, prin propria sa perceptie iluminata, cum este «Osiris care indeplineste echilibrul Celui ce stapaneste cerurile»; sa exercite in libertatea sa cereasca voia sa creatoare; si sa se bucure de suferinta care i-a adus Iluminarea si Stapanirea.”
George Robert S. Mead
Cuprins
I. Ramasitele literaturii trismegiste
Literatura trismegista existenta 7Manuscrisul original al Corpusului trismegist 9
II. Toth, Stapanul Intelepciunii
Thot (Tehuti) 12Thot, dupa Pietschmann 13Cele trei grade ale Misteriilor egiptene 15Thot, dupa Reitzenstein 15Thot, dupa Budge 16Titlurile divine 16Simbolurile si numele lui 17Altarul lui Thot 19Thot si cei opt insotitori ai sai 19Casa Navodului 20Thot Logosul 24Cuvintele lui Thot 25Thot si osirificatul 26Thot Masuratorul 27Titlul "De trei ori mare” 27Suprematia lui Thot 27Perspectivele unui mistic savant 28Natura spirituala a traditiei launtrice aintelepciunii egiptene 29Pamantul Sfant al Egiptului si initiatii sai 29Thot Initiatorul 30Unele dintre doctrinele de initiere 32Templele initierii 33Misterul Nasterii lui Horus 34"Cartea Stapanului” 35Treptele Caii 36Un studiu lamuritor 38
III. Cultul popular teurgic al lui Hermes in papirusurile magice grecesti"Religia lui Hermes” 39I. O invocatie catre Hermes ca fiindmintea cea buna 40II. O invocatie catre stapanul Hermes 42III. O invocare catre stapanul Hermes 43IV. O invocatie catre Thot ca Logos 45V. O invocatie catre Hermes ca lumina spirituala 46VI. Ritualul mistic al flacarii 48VII. O rugaciune de consacrare 52
IV. Principala sursa a literaturii trismegiste dupa Manethon, inalt preot al Egiptului Hermes, la inceputul perioadei elenistice 53Petosiris si Nechepso 54Manethon cel iubit de Thot 55Scrisoarea lui Manethon catre Ptolemeu Filadelful 56Importanta marturiei lui Manethon din "Cartea lui Sothis” 58Este "Sothis” o contrafacere? 59Respingerea argumentelor 60Tinutul siriadic 61Stela lui Hermes 63Fiii lui Set‑Hermes 64Epitetul "De trei ori foarte mare” 66Indiciul lui Griffiths 68Cea mai veche literatura trismegista 70Philon din Byblos 71Sunt "Istoriile feniciene” un fals? 72Sanchuniathon si Cartile lui Hermes 73
V. Un prototip egiptean al trasaturilor principale ale cosmogoniei din "Poimandres”"Poimandres”– cateva aspecte critice 76Un prototip al cosmogenezei sale 77Rugaciune catre Ptah 78Ptah‑Thot Cel Intelept 79Sincretism egiptean (1000 i. Hr.) 81Doctrina din "Poimandres” comparatacu cea a prototipului sau 82Doctrina Omului 84
VI. Mitul Omului in MisteriiTraditia gnostica 85"Philosophumena” lui Hipolit (Hippolytus) 86Naaseenii 87Analiza relatarii lui Hipolitdespre scrierea naaseeana 88Introducerea lui Hipolit 90Materialul pentru recuperareadocumentului elenistic original 93Concluzia lui Hipolit 128Concluzia analizei 133Comentatorul elen 134Autorii straturilor evreiesc si crestin 135Zosimos si doctrina despre Anthrōpos 136Philon din Alexandria despre doctrina Omului 137
VII. Philon din Alexandria si teologia elenisticaDespre Philon si metoda sa 139Marea importanta a scrierilor sale 143Despre Misterii 144Despre cununia sacra 152Despre Logos 159Fiul lui Dumnezeu 161Adevaratul Inalt Preot 162Fiul tanar si Fiul batran ai lui Dumnezeu 163Totusi Dumnezeu este unul 164Logosul este Viata si Lumina 165Viziunea divina 166Fiii lui Dumnezeu de pe pamant 167Cetatea lui Dumnezeu 168Umbra lui Dumnezeu 169Adevaratul Pastor 171Scara "cuvintelor” 172Logosul, Soarele spiritual 173Discipolii Logosului 175Raul Logosului Divin 176Ierusalimul de sus 176Logosul este precum mana si samanta de coriandru 178Logosul este Pupila Ochiului lui Dumnezeu 179"Nu numai cu paine va trai omul” 179Logosul Mijlocitor 180Sistemul unitiv al lui Plotin 182Neamul lui Dumnezeu 183
VIII. "Hermas” si "Hermes”O anticipare 185"Pastorul lui Hermas” si critica 186Introducerea la "Hermas pastoral” 186Comparatie cu "Poimandres” 187Reprezentarea simbolica populara a Pastorului 188Numele "Hermas” 189O forma timpurie a lui "Poimandres” 189Muntele sfant 190Elemente "gnostice” 191Viciile si virtutile 191Data timpurie a lui "Hermas” original 192Teoria dependentei trebuie folosita cu precautie 192Viziunile lui Crates 194"Cei multi”, crestini de rand si "cei putini”, gnostici 195Povestirea egumenului Olympios 196Cuvant final despre "Hermas” 197
IX. Despre doctrina EonuluiTraditia orfica a genezei Oului Lumii 200Comentariu 203Gnoza setiana 203"Eonul mithraic” 208Data posibila a originii doctrinei elenistice a Eonului 210Abraxas 210Sarbatoarea lui Eon 211Chintesenta si monada 212Despre originea elenistica a eonologiei 213Eonul Logos 214Cultul roman al lui Saeculum provenit din Egipt 214Imensitatile eonice din Egipt 215Un cantec de lauda catre Eon 216Eonul demiurgic 217Eonul in literatura teurgica 217
X. Cele sapte regiuni si insusirile lorMacrobius despre "Coborarea sufletului din inaltuluniversului in adancurile pamantului” 219Traditia lui Servius 223Critica marturiilor 223Hebdomada "ofita” 226Forma mai simpla a gnozei trismegiste 226Despre Leviathan si Bĕhēmōth 227"Gardul de Foc” 230
XI. Platon: Despre metempsihozaSufletul si Misteriile sale in dialogul Phaidros 232Plotin despre metempsihoza 236Proclos despre coborarea sufletelor in naturilelipsite de ratiune 237
XII. Viziunea lui ErEr, fiul lui Armenios 239Din Misterii 240Cilindrul 241Viziunea 241Comentariu 247
XIII. Despre Crater sau CupaCraterul la Platon 250Viziunea lui Arideos 252Originea simbolului ce trebuie cautata in traditia orfica 254
XIV. Discipolii lui Hermes Cel de trei ori foarte marePtah, Sekhmet si Imhotep (Asclepios) 256Nefertum 257Imhotep‑Imuth‑Asclepios 258Thath‑Tat 259Incarnarile lui Thot 260Discipolii Stapanului Hermes la Petosiris si Nechepso 261Tosothrus‑Asclepios 262Imuth‑Asclepios maestrul zidar si poet 263Esculap tamaduitorul 264Asclepios in traditia trismegista 266Despre Ammon 267Profet si rege 267Amenhotep‑Asclepios 269Grupul sacru de patru 269Iacov, Ioan si Petru 270Triada de discipoli 271Khnum, Daimonul cel Bun 271Osiris, discipolul lui Agathodaimon Cel de treiori foarte mare 272Mintea‑Logos Daimonul cel Bun 273Khnum Mintea Buna, Eonul 274Isis, Stapana intelepciunii, eleva lui Hermesde trei ori foarte mare 274
George Robert MeadSchita bio-bibliografica 276
Bibliografie selectiva 278
