Cea mai radicală critică a învățământului public, în care John Taylor Gatto ajunge la concluzia ca școlarizarea obligatorie produce oameni care sa asculte și să urmeze comenzi ca niște roboți industriali. Iată câteva fragmente: Eu predau cum toate lucrurile nu sunt legate între ele, o fragmentare fără margini, opusul coeziunii; ceea ce fac este mai aproape de haosul programelor de televiziune decât de un sistem al ordinii. Într-o lume în care acasă este doar o fantomă, din cauza ca ambii parinți lucrează, sau din cauza prea multor mutări, ori prea multor schimbări ale locului de muncă, ori ambițiilor prea mari, sau fiindcă altceva i-a făcut pe toți să cadă într-o confuzie mult prea mare ca să mai fie capabili să întrețină relația cu familia, eu vin și îi învăț pe elevi cum să accepte confuzia ca pe destinul lor. Aceasta este prima lecție pe care o predau.
Cea mai radicală critică a invătămantului public, in care John Taylor Gatto ajunge la concluzia ca scolarizarea obligatorie produce oameni care sa asculte si să urmeze comenzi ca niste roboti industriali. Iată cateva fragmente: "Eu predau cum toate lucrurile nu sunt legate intre ele, o fragmentare fără margini, opusul coeziunii; ceea ce fac este mai aproape de haosul programelor de televiziune decat de un sistem al ordinii. Intr-o lume in care acasă este doar o fantomă, din cauza ca ambii parinti lucrează, sau din cauza prea multor mutări, ori prea multor schimbări ale locului de muncă, ori ambitiilor prea mari, sau fiindcă altceva i-a făcut pe toti să cadă intr-o confuzie mult prea mare ca să mai fie capabili să intretină relatia cu familia, eu vin si ii invăt pe elevi cum să accepte confuzia ca pe destinul lor. Aceasta este prima lectie pe care o predau.” "Scoala, asa cum a fost ea concepută, este un sistem esential de sprijin pentru un model de inginerie socială, care ii condamnă pe cei mai multi oameni sa fie pietre auxiliare intr-o piramidă care se ingustează in sus, avand punctul de control in varf. Scoala este un artificiu care face ca o astfel de ordine socială de tip piramidal să pară inevitabilă.” "Tipul de scoală obligatorie pe care il avem este o inventie a statului Massachussets din jurul anului 1850. A intampinat rezistenta – uneori armata – a aproximativ optzeci la sută din populatia Massachussetsului, cu un ultim avanpost in Barnstable, pe Cape Cod, unde nu si-au predat copiii pană in anii 1880, cand locul a fost ocupat de armată, iar copiii au trebuit sa mărsăluiască, sub pază, spre scoală.” "Scolile au fost concepute de Horace Mann, de Sears si Harper de la Universitatea din Chicago, de Thorndyke de la Colegiul pentru Profesori al Universitătii Columbia si de altii in asa fel incat sa fie instrumente pentru o conducere stiintifică a maselor. S-a intentionat ca scolile să producă, prin aplicarea de sabloane, fiinte umane sablon, al căror comportament să fie previzibil si controlabil.” "Conducatorii institutiilor au ajuns să se considere mari părinti artificiali ai milioanelor de copii artificiali, prin care inteleg ai nostri, ai tuturor. Această teorie ne consideră pe toti ca fiind legati intr-un soi de relatie familială abstractă, in care statul este adevărata mama si adevăratul tată; in consecintă, insistă asupra loialitătii noastre absolute in primul rand fată de el.” "Invătămantul public ii distruge pe copii. Nu ne trebuie mai mult. Si, sub pretextul că este unul si acelasi lucru cu educatia, ne-a furat banii din buzunar, exact după cum a prezis Socrate cu mii de ani in urmă. Unul din cele mai sigure moduri de a recunoaste educatia adevărată este faptul că nu costă prea mult, nu se bazează pe tot felul de jucării ori gadgeturi scumpe. Experientele care ii dau nastere si constiintă de sine care o propulsează sunt aproape gratis. E greu să scoti un profit din educatie. Dar invătămantul este o cale extraordinară de a obtine bani in mod necinstit, care talhăreste tot mai mult pe zi ce trece.”
