Ce inseamnă un tată bun si care este rolul lui? Cum reuseste el să‑si crească fiii pentru a‑i ajuta să devină adulti, bărbati si, la randul lor, tati? De ce unii dintre ei esuează in această privintă?
Intentionand să pună in lumină legăturile inconstiente si profunde tesute intre un fiu si tatăl lui, Moussa Nabati porneste de la istoria a trei cupluri tată‑fiu renumite: Icar si Dedal, Oedip si Laios si Isaac si Avraam, analizandu‑le povestile si tratandu‑le asemenea unor mărturii clinice.
Asistăm la trei modele de relatii diferite: Dedal intruchipează tatăl absent, neimplicat, sters, indiferent, neputincios. Laios il personifică pe tatăl distrugător, pervers, violent, abuziv, sever, tiranic, sadic. In ceea ce‑l priveste pe Avraam, el este singurul care se străduieste să‑l protejeze pe Isaac, eliberandu‑se de atotputernicia sotiei sale.
Cele trei mituri sunt, de fapt, adevărate lectii de psihologie care ne pot ajuta să ne restabilim triunghiurile familiale devenite, in ultimele decenii mai ales, scena multor tulburări sufletesti.
Intrand in acest univers simbolic intelegem că, de fapt, ceea ce va deveni fiul depinde in mare parte de prezenta unui tată adult, capabil să‑si ocupe locul in familie. Cand tatăl lipseste, fiul riscă să se confrunte cu dificultăti serioase in evolutia sa, fiindu-i greu să se integreze mai tarziu in viată si in societate, atat din punct de vedere afectiv, cat si profesional.
