Diagnosticul şi terapia tulburărilor de comportament-antisocial agresiv la copii şi adolescenţi prezintă o provocare deosebită, pentru că aceste tulburări apar frecvent, au o evoluţie cronică, şi sunt difi cil de tratat. In sistemele de diagnostic este folosit adesea termenul de tulburare de conduită pentru a denumi această grupare de tulburări de externalizare. Adesea acest concept este interpretat greşit, pentru că şi alte tulburări de externalizare ale comportamentului social (de exemplu, retragerea socială sau fobia socială) sunt subsumate acestei noţiuni. In termenul de tulburare de conduită intră tulburarea de comportament opozant (ce este indreptată spre adulţi, şi nu include acţiuni agresive indreptate spre aceştia), dar şi tulburări de comportament agresiv (care include manifestarea agresivităţii verbale şi fi zice indreptate spre persoane sau obiecte), şi comportamente antisociale (ce se referă la incălcarea normelor sociale).
Manualul de faţă este rezultatul muncii de cercetare de o viaţă al autorilor. Acesta se bazează pe recomandările pentru diagnostic şi tratament ale tulburărilor de conduită, aparţinand unor instituţii ştiinţifi ce germane şi internaţionale, in special pe: – Recomandările pentru diagnosticul şi tratamentul tulburărilor de conduită, realizate de Societatea Germană de Psihiatrie şi Psihoterapie pentru Copii şi Adolescenţi impreună cu Organizaţiile de Psihiatrie pentru Copii şi Adolescenţi (2003);
– Recomandările pentru diagnosticul şi psihoterapia tulburărilor de comportament antisocial-agresiv din perioada copilăriei şi adolescenţei (Döpfner & Petermann, 2004);
– Parametri practici pentru evaluarea şi tratamentul copiilor şi adolescenţilor cu tulburare de conduită (The Practice Parameters for Assessment and Treatment of Children and Adolescents with Conduct Disorder) (American Academy of Child and Adolescent Psychiatry, 1997)
Manualul se imparte in cinci capitole:
In capitolul unu este prezentat Stadiul actual al cercetării cu privire la simptomatologie, comorbiditate, patogeneză, evoluţie, terapie şi sunt rezumate aspecte relevante referitoare la recomandări.
In capitolul doi sunt formulate Recomandări cu privire la următoarele domenii şi transpunerea lor in practică:
– diagnostic şi evaluare post-tratament (follow-up);
– tipul de intervenţie;
– intervenţii;
In capitolul trei sunt descrise pe scurt Proceduri ce pot fi utilizate pentru diagnostic, tratament şi evaluare post-tratament (follow-up)
Capitolul patru conţine Materiale pentru diagnostic şi follow-up, consilierea părinţilor, farmacoterapie, uşurand astfel transpunerea recomandărilor in practica clinică concretă.
In capitolul cinci sunt ilustrate recomandările pentru practica clinică prin intermediul unui Exemplu de caz. Prezentarea se orienteaza pe punctele principale ale raportărilor către observator din cadrul propunerilor unei psihoterapii incadrate in contextul legitim de ingrijire a pacienţilor.
Capitolele 1 şi 5 sunt elaborate de Franz Petermann. Capitolele 2-4 cuprind materiale şi metode şi aparţin lui Manfred Döpfner şi lui Martin Schmidt. Volumul este completat de un Ghid al comportamentului agresiv (Petermann, Döpfner & Schmidt, 2001), care cuprinde informaţii utile pentru pacienţi, părinţi, profesori şi educatori. Ghidul informează de asemenea despre simptomatică, cauze, desfăşurarea şi posibilităţile de tratament ale acestor tulburări de comportament antisocial-agresiv. Părinţii, profesorii şi educatorii primesc informaţii concrete despre problematica acestor tulburări in familie, şcoală şi grădiniţă, iar adolescenţilor li se dau indicii pentru autoajutor.
