Această carte este despre raţionalitate, cu toate că e posibil ca aşa ceva să nici nu existe in realitate. Multe date arată că, in esenţă, gandirea umană nu este raţională; suntem iraţionali chiar şi in problemele pentru care soluţia optimă o reprezintă logica pură. Aceste aspecte au fost discutate in detaliu in cartea mea Észjárások (Moduri de gandire). Cartea actuală nu se bazează pe cea anterioară, mai degrabă o completează: reprezintă o analiză a aceleiaşi probleme, dar de data asta din perspective teoriei jocurilor relevată de Jonh von Neumann. Nu voi intra in caracterizarea profilului matematic al cărţii, deoarece nu are aşa ceva. In această carte cititorul nu va intalni formule matematice, raţionamentele matematice in schimb nu au putut fi evitate. Inţelegerea conţinutului cărţii nu presupune insă mai mult decat cunoaşterea celor patru operaţii aritmetice. Cu toate acestea, nu vă pot promite că va fi o lectură uşoară. Pentru a mă apăra pot apela la cuvintele lui Karinthy Frigyes: "nu eu sunt complicat, ci subiectul despre care vorbesc”.
Stilul cărţii: eseu. In primul rand o recomand ca şi lectură, dar in carte se regăsesc şi informaţii care pot fi integrate in tematica unor cursuri academice, cu toate că in scrierea sa nu m-am ghidat după regulile generale de elaborare a manualelor: materialul să fie uşor de asimilat şi de predat, uşor de evaluat, fiind irelevant dacă insăşi cartea este una plictisitoare. Mai degrabă mi-am propus să satisfac cerinţele Cititorului căruia ii plac aventurile intelectuale. Totuşi, m-am simţit oarecum obligat să delimitez clar teoriile diferitelor discipline ştiinţifice de ideile care reflectă propria-mi viziune. Primele le-am marcat prin folosirea persoanei intai plural, iar in cazul celor din urmă am folosit persoana intai singular. Cu toate că nici primele nu pot fi acceptate ca şi revelaţii indiscutabile, sper ca cele din urmă să incite la discuţii şi ruminaţii. Nu am vrut să afectez fluenţa lecturii respectand in mod acurat criteriile de citare şi trimitere la surse bibliografice. Am reuşit să rezolv această problemă, indicand la sfarşitul cărţii in Glosarul de termeni şi Indexul autorilor şi sursa bibliografică utilizată.
Cartea se imparte in trei părţi. In prima parte sunt prezentate noţiunile de bază ale teoriei jocurilor şi o serie de jocuri sau situaţii reale, care surprind foarte bine problematica teoriei, precum şi modul specificde abordare a unor probleme psihologice şi morale din perspective acesteia. A doua parte este probabil cea mai dificilă parte a cărţii. Sunt prezentate implicaţiile principiilor teoriei jocurilor in domenii precum: matematică, psihologie, evoluţionism, economie şi mecanică cuantică. A treia parte reprezintă o convergenţă a diferite raţionamente, apparent disparate. Această parte este dedicată in exclusivitate psihologiei, in cadrul acesteia, gandirii raţionale, care nu e nici pe de parte identică cu gandirea logică.
