Ediţie ingrijită de Ioan Cristescu şi Ion Vartic
"Conceptia despre artă a Cercului Literar al Universitătii «Regele Ferdinand I» din Cluj in exil la Sibiu s-a cristalizat in patru pasi. Pasul 1: «Manifestul», scris de Negoitescu, cu un fond de idei si principii stabilite in mod colectiv; pasul 2: «De la stilul istoric la stilul filosofic» de Radu Stanca; pasii 3 si 4: ideea complexitătii interioare a operei de artă, sustinută pe filieră germană de Victor Iancu, a trecut ca «furaj axiologic complex» in eseul «Resurectia baladei», la Radu Stanca. Acest ideal estetic complex a intrat in patrimoniul comun al Cercului, iar I. Negoitescu i-a schimbat numele in «euphorionism».” (Marta Petreu)
"Un roman epistolar participă, impreună cu numeroase alte cărti – In căutarea timpului pierdut, Călătorie la capătul noptii, Priveste, inger, către casă, Tropicul Capricornului, Viata ca o pradă etc. –, la una dintre marile orientări ale secolului: a desfiinta frontiera dintre viată si literatură prin manifestarea in spatiul fiecăreia a potentelor amandurora. Un roman epistolar este viată si creatie in aceeasi măsură.” (Livius Ciocarlie)
"I. Negoitescu a dorit ca romanul său epistolar cu Radu Stanca să aibă, ca ilustratie de copertă, gravura colorată a lui J. Hoeg Düsseldorf, care reprezintă emblematica Fleischergasse, cu amestecul său de gotic si baroc tipic Sibiului. Totodată, pentru că a locuit pe această stradă (astăzi a Mitropoliei) in vremea studentiei sale si pentru că aici, in casa cu numărul 12, a avut loc, in 13 iunie 1943, intr-o atmosferă euforică, primul cenaclu al Cercului Literar. In fine, pentru că gravura insăsi i se părea a fi germenele unei balade a prietenului său.” (Ion Vartic)
