Jurnalul unei nopți nedesăvârșite - Hiromi Kawakami | Editura Polirom

Premiul Akutagawa 1996 Traducere din limba japoneză de Diana Tihan Comparate adesea cu scrierile lui Lewis Carroll, textele lui Hiromi Kawakami prezintă de asemenea influenţe din Gabriel García Márquez şi J.G. Ballard, după cum recunoaşte insăşi prozatoarea, iar Jurnalul unei nopţi nedesăvirşite nu face excepţie. Veţi descoperi aici trei poveşti care vă vor rămine in minte şi vă vor bintui mult timp după ce le-aţi citit. "Sint mama ta, Hiwako dragă!”, insistă şarpele incolăcit pe stilp in casa unei femei. Intr-o familie ce trebuie să aibă prin lege nici mai mult, nici mai puţin de cinci membri, o fată e singura care-şi poate vedea fratele dispărut. Un personaj straniu fuge in noaptea fără sfirşit, asaltat de omul-cirtiţă, de băieţelul care aruncă zvirlugi şi de păsările kiwi, in vreme ce iubita sa se sfărimă in mii de bucăţi, inviată şi reinviată necontenit. In universul real se insinuează un altul, un vis in vis, o lume absurdă, cosmogonică, sinuoasă, plină de simboluri care aşteaptă să fie descoperite. "Trei poveşti evocatoare, ivite parcă din caietele lui Kafka, ce descriu transformări stranii pe care le suferă unii oameni absolut obişnuiţi in timp ce-şi văd de vieţile lor. [...] Hiromi Kawakami lasă un semn de avertizare pe harta lumii literare japoneze: de-aici incolo e tărimul dragonilor, sau al şerpilor şi al fantomelor, in orice caz. Uimitor, straniu şi minunat.” (Kirkus Reviews) "In Japonia, ficţiunea cea mai interesantă şi mai apreciată in prezent e scrisă de femei. Poate de aceea reinterpretarea miturilor premoderne pare a fi o tendinţă in rindul generaţiei actuale de scriitori japonezi. Pină la urmă, in folclorul ţării, femeile reprezintă adesea ameninţări transgresive faţă de ordinea simbolică. Aşadar, cine poate fi mai potrivit să revendice aceste poveşti, să le sondeze puterile ascunse şi să le arunce in lupta impotriva exceselor unei noi epoci?” (Los Angeles Review of Books) "Hiromi Kawakami reuşeşte să ne arate cit de indiferenţi am devenit la misterele şi ciudăţeniile vieţii de zi cu zi, la felul straniu in care oamenii pot să dispară oricind din viaţa noastră şi la sentimentul de doliu, jale şi gol lăuntric pe care ei il lasă in urmă.” (The Japan Times)