Traducere din limba engleză şi note de Ona FrantzPublicat iniţial la apogeul puterii naziste, romanul Luna a apus explorează efectele invaziei atat asupra invinşilor, cat şi a invingătorilor. Ocupat de trupele inamice, un orăşel liniştit ajunge să se confrunte, in timpul celui de‑al Doilea Război Mondial, nu numai cu răul venit din afară, ci şi cu trădarea născută in sanul acestei comunităţi stranse. Analizand in amănunt sentimentele comandantului şi pe ale trădătorului şi infăţişand patriotismul plin de curaj al populaţiei, Steinbeck dă la iveală adevăruri profunde, adesea tulburătoare, despre război, dar şi despre natura umană. Această "celebrare a durabilităţii democraţiei“, cum o descrie Steinbeck insuşi, a avut un impact extraordinar ca propagandă a Aliaţilor in ţările ocupate de nazişti. In ciuda eforturilor Axei de a interzice romanul (in Italia fascistă pană şi faptul de a te afla in posesia unui exemplar era pedepsit cu moartea), Luna a apus a fost tradus in secret in franceză, daneză, olandeză, suedeză, germană, italiană şi rusă, astfel că sute de mii de copii circulau in Europa, făcand din el de departe cel mai popular text de propagandă din timpul ocupaţiei. Puţine opere literare din epocă au demonstrat cu atata succes puterea ideilor in faţa oţelului rece şi a forţei brute. Rolul jucat de roman in ridicarea moralului norvegienilor i‑a adus lui Steinbeck numeroase elogii şi medalia Crucea Libertăţii Regele Haakon al VII‑lea. Romanul a fost adaptat chiar de autor pentru scenă in 1942 şi ecranizat in 1943.
"O poveste despre bărbati si femei anonimi care distrug moralul bestiei cuceritoare prin tăcere, ură, revoltă in masă si folosirea unor unelte făurite de imaginatie si pasiune, in timp ce armele inamicului isi pierd orice putere de a infrange rezistenta, unitatea furiei lor. O realizare extraordinară.” (Kirkus Reviews)
"Un om a cărui operă se ridică la inăltimea marilor teme sociale ce il preocupau.” (Don DeLillo)
"Războiul e trădare si ură, e haos produs de generali incompetenti, e chin si ucidere, boală si epuizare, pană cand se termină in sfarsit si‑apoi vezi că nimic nu s‑a schimbat, urmează doar un alt fel de epuizare si alte soiuri de ură.” (John Steinbeck)
