Borgo Sud - Donatella Di Pietrantonio | Editura Polirom

Adriana e ca vantul, intră pe neaşteptate in viaţa surorii sale mai mari, iar intrarea ei are de fiecare dată forţa unei revelaţii. Cand erau mici, cele două erau răzvrătite şi unite. Adulte, trăiesc departe una de alta, dar ambele duc povara unei grele moşteniri: cea a cuvintelor nerostite şi a lipsei de afecţiune şi atenţie.

Fiecare trăieşte in felul ei o poveste de dragoste absolută, insă zdruncinată şi, in final, nimicită ireparabil. Numai că uneori durerea trăită deplin, pană la ultima picătură, ne poate ajuta să pătrundem in cele mai ascunse unghere ale sufletului. Astfel ne putem construi propriul scut de apărare in faţa sentimentelor, prin acceptarea lor şi ocrotirea legăturilor intime pe care ne-am construit devenirea.

Asta pare să ne transmită Donatella Di Pietrantonio, cu inţelepciunea şi naturaleţea marilor scriitori. Ea ne oferă un buchet multicolor de emoţii rostite in şoaptă, care ne va stărui multă vreme in memorie.

Romanul Borgo Sud, unde autoarea merge pe firul poveştii incepute in Cea care se intoarce, a fost nominalizat la Premiul Strega (2021), cel mai prestigios premiu literar din Italia.

"Cititorii romanului Cea care se intoarce al Donatellei Di Pietrantonio se vor bucura să o regăsească pe Adriana, sora mai mică, «o floare neaşteptată, crescută pe o mană de pămant, pe-o stancă»... Celor care incep călătoria cu acest roman nou şi complet autonom le vor rămane in minte cele două femei pline de dezamăgiri şi speranţe noi, care au intipărite in fiinţa lor ura şi dragostea pentru satul din Abruzzo ce le-a crescut sălbatic şi le-a făcut să plece departe: una să studieze, să profite de şansa unei schimbări in viaţă, iar cealaltă să plece pur şi simplu, să trăiască, să evadeze, să iubească.” (Il Foglio)

"A şti că viaţa implică o atrocitate iremediabilă nu inseamnă a ceda in faţa acelei atrocităţi. Este lecţia oferită de marea literatură italiană a secolului XX, de la Elsa Morante la Primo Levi. Borgo Sud reflectă pe deplin această tragică efemeritate.” (la Repubblica)

"Cu stilul ei concis, Di Pietrantonio se numără printre autorii care nu se tem să privească durerea in faţă, să o atingă, să o arate aşa cum este... Poate de aceea paginile ei pătrund in conştiinţa cititorului mai intai ca nişte spini infipţi in piept şi apoi ca semne ale unei posibile mantuiri.” (il Fatto Quotidiano)