Your cart
Nu mai sunt produse in cosul tau
Citind aceste pagini, mi-am dat seama că am tăcut bine ataţia ani de zile. Neputinţa de a mă exprima m-a făcut, desigur, nefericit, dar ceea ce pană acum m-a impiedicat să vorbesc liber a fost tocmai «sentimentul conştient al insuficienţei personale». Veninul strans in mine nu atinsese concentraţia necesară pentru a deveni leac. Eram pur şi simplu necopt. A trebuit să cunosc spaima cărnii şi lehamitea ultimă a sufletului, să mă desprind de oameni care plecand au luat părţi din mine, să-mi ingrop prieteni, să trăiesc o revoluţie şi să am şocul intalnirii cu poporul meu, să mă destram, să mă detest, să mă inec in regrete şi remuşcări şi să mai vreau, totuşi, să mă adun din nou. Fără toate astea, orice pagină scrisă in nume propriu nu este decat o enormă pălăvrăgeală.